Page 1 of 2 12 LastLast
Results 1 to 10 of 20

Topic: Lacul Skadar, Muntenegru

  1. #1

    Default Lacul Skadar, Muntenegru

    În 2009, venind din Durmitor, descopeream localitatea Rijeka Crnojevica cu frumosul său pod său de piatră, cu superbele panorame asupra meandrelor râului ce alimentează lacul Skadar și nu în ultimul rând cu păienjenișul de șosele cu o singură bandă, invadate de vegetație, ce șerpuiesc prin peisajul carstic.

    https://www.google.com/maps/d/u/0/ed...565652873&z=11

    Pe atunci nu aveam caiace, dar a fost dragoste la prima vedere cu acest loc sălbatic, foarte ofertant, dar totuși nealterat de civilizație și turism. Lacul Skadar … unul dintre ultimele locuri din Europa cu pelicani, cea mai mare rezervatie ornitologica din Europa, una dintre ultimele mlaştini de apa dulce din Bazinul Mediteraneean, cel mai mare lac din Balcani …





























    - VA URMA -
    Life in colour!

  2. #2

    Default

    Superbe ape, superbe peisaje! Kiru, dă-i cu ”va urma”, ăsta

  3. #3

    Default

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    Superbe ape, superbe peisaje! Kiru, dă-i cu ”va urma”, ăsta
    Cu plăcere!

    Planul de a reveni la Skadar a dospit ani de zile. În 2017 am participat în formație de opt persoane la regata de pe Drina, care ne-a plăcut tuturor. Anul 2018 a fost dedicat constructiei casei, asa că nu am fost disponibil, dar la începutul acestui an am contactat echipa de pe Drina si succesul de acum doi ani a catalizat plecarea in Muntenegru. Prin martie am deschis Google Earth si am cercetat zona in amănunt. Lacul este ca un fel de lighean in care se varsa cateva râuri în partea de nord (Crnojevica si Moraca) și se evacuează printr-un fel de preaplin în sud (râul Bojana). Lacul este imens, cam 40 de kilometri pe axa lungă, așa că nu se punea problema de a bântui peste tot. De departe zona cea mai interesantă mi s-a părut partea nordică, coada lacului, un fel de deltă ce se întinde printre culmi pleșuve calcaroase. Pentru a limita trambalarea echipamentului as fi vrut instalarea unei tabere intr-o zona centrala din care sa facem trasee zilnice, dar combinatia de mlastini cu pereti abrupti nu era prea ofertanta in ceea ce priveste locul de tabara si in final a trebuit sa ma multumesc cu varianta unui traseu in circuit, cu trei tabere.

    https://www.google.com/maps/d/embed?...UlPin3oDsgjrd2

    Dincolo de peisaj am descoperit o gramada de obiective antropice (ruine de fortificatii, manastiri). Tura promitea sa fie faina, dar fiindca obiectivul era indepartat (circa 900 de kilometri) ne trebuiau cateva zile bune care sa asigure deplasarea la locatie si tura propriuzisa. Am fixat perioada in preajma lui 1 mai, cand se prefigura aproape o saptamana libera si ne-am apucat de peticit găurile din caiace.

    - VA URMA -
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 26 Jun 2019 at 01:25 PM.
    Life in colour!

  4. #4

    Default

    Quote Originally Posted by CrocodiluDiluDilu View Post
    Cu plăcere!

    Planul de a reveni la Skadar a dospit ani de zile. În 2017 am participat în formație de opt persoane la regata de pe Drina, care ne-a plăcut tuturor. Anul 2018 a fost dedicat constructiei casei, asa că nu am fost disponibil, dar la începutul acestui an am contactat echipa de pe Drina si succesul de acum doi ani a catalizat plecarea in Muntenegru. Prin martie am deschis Google Earth si am cercetat zona in amănunt. Lacul este ca un fel de lighean in care se varsa cateva râuri în partea de nord (Crnojevica si Moraca) și se evacuează printr-un fel de preaplin în sud (râul Bojana). Lacul este imens, cam 40 de kilometri pe axa lungă, așa că nu se punea problema de a bântui peste tot. De departe zona cea mai interesantă mi s-a părut partea nordică, coada lacului, un fel de deltă ce se întinde printre culmi pleșuve calcaroase. Pentru a limita trambalarea echipamentului as fi vrut instalarea unei tabere intr-o zona centrala din care sa facem trasee zilnice, dar combinatia de mlastini cu pereti abrupti nu era prea ofertanta in ceea ce priveste locul de tabara si in final a trebuit sa ma multumesc cu varianta unui traseu in circuit, cu trei tabere.

    https://www.google.com/maps/d/embed?...UlPin3oDsgjrd2

    Dincolo de peisaj am descoperit o gramada de obiective antropice (ruine de fortificatii, manastiri). Tura promitea sa fie faina, dar fiindca obiectivul era indepartat (circa 900 de kilometri) ne trebuiau cateva zile bune care sa asigure deplasarea la locatie si tura propriuzisa. Am fixat perioada in preajma lui 1 mai, cand se prefigura aproape o saptamana libera si ne-am apucat de peticit găurile din caiace.

    - VA URMA -
    Skadar acesta este aproape cât Razelmul. E ceva întindere de apă!
    E drăguță figura de stil cu petecitul .

    P.S.
    Anul acesta l-am scos și eu pe Waldo la apă, în zona Cazanelor Dunării, golful Mraconia, etc... Am avut și Riott-ul, dar familia a fost încântată de acest model Wood Duck. Care la voi, a călătorit și văzut câte și mai câte

  5. #5

    Default

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    Skadar acesta este aproape cât Razelmul. E ceva întindere de apă!
    E drăguță figura de stil cu petecitul .

    P.S.
    Anul acesta l-am scos și eu pe Waldo la apă, în zona Cazanelor Dunării, golful Mraconia, etc... Am avut și Riott-ul, dar familia a fost încântată de acest model Wood Duck. Care la voi, a călătorit și văzut câte și mai câte
    În turele lungi, în care duci cu tine cort, apa si alimente pentru mai multe zile, WD e de preferat altor caiace mai suple si mai rapide. Nu numai faptul ca are o uriasa capacitate de transport, dar si faptul ca cockpitul e generos il face mai potrivit. Pe Skadar a trebuit sa stam in cockpituri cate 5 ore pe zi (din cauza faptului ca fie nu era pamant prin preajma, fie malurile erau inaccesibile) si cei cu WD au fost avantajati de cockpitul larg, putandu-se schimba de pe o buca pe alta sau chiar intinde sau sa se ghemuiasca cu picioarele sub sezut etc. Dar să revin la poveste

    Am pornit spre Skadar în ziua de Vinerea Mare, 26 aprilie 2019, Mike din Suceava, Grasu cu Claudia din Deva, Radu cu Ramona din Timișoara și Cosmina cu Kiru și Marco din Oradea.
    Harta: https://www.google.com/maps/d/u/0/vi...0660000003&z=7

    Am facut joncțiunea în parcarea ștrandului din Timișoara unde am lăsat mașina lui Mike și am plecat mai departe spre punctul de frontieră Moravița, cu trei mașini.



    Cam asa arătam la plecare

    De obicei Mike e artistul trupei, însă atunci când grănicerul mi-a cerut talonul mașinii mi-a fost clar că de data asta l-am detronat.

    -Și nu putem trece fără talon, a insistat Cosmina?

    -Unde vreți să mergeți? a întrebat omul în uniformă.

    -În Muntenegru.

    -Eu vă las, dar nu cred să ajungeți.

    -Dar unde e posibil să avem probleme?

    -Peste tot.

    Grănicerul ne dă buletinele și urmați de celelalte două mașini intrăm în no mans land. Mi-e ciudă pe imprudența ce ne poate da peste cap întreaga acțiune, când îmi vine o idee: dacă ne-am întoarce în Timișoara și am lua mașina lui Mike? Riscul să plecăm mai departe fără acte e prea mare așa că după ce convenim să ne întâlnim cu ceilalți în Vrsac schimbăm sensul și ne punem la coadă pentru intrarea în România.

    La ghișeu, femeia în uniformă ne cere buletinele și actele mașinii.

    -N-avem talon, o informez.

    -Dar de unde veniți?

    Ezit…

    -Din Timișoara!!!

    -Nu înțeleg nimic, spune grănicereasa, dar în fine, poftiți actele.

    Înainte de barieră ne mai oprește reprezentantul vamal:

    -Aveți ceva de declarat?

    -Nu.

    -De unde veniți?

    Întrebarea asta mă irită…

    -Din Serbia!


    Ăntoarcere în vama Moravița

    Trei ore mai târziu intrăm din nou în vamă la bordul Sanderoului lui Mike, apoi ne regăsim prietenii și pornim mai departe spre Muntenegru. Chiar și fără evenimentul neprevăzut traseul de 840 de kilometri ar fi făcut să ajungem la destinație cu noaptea în cap, dar așa e clar că nu are rost să forțăm și după ce luăm cina la un restaurant rutier găsim o poiană cu păpădii înainte de Uzice și întindem corturile pentru somn. Pentru mâine ne-au mai rămas 280 de kilometri.



    Pe drumurile Serbiei


    Popas de seară

    - VA URMA -



    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 27 Jun 2019 at 09:29 AM.
    Life in colour!

  6.  
     
  7. #6

    Default

    O decizie înțeleaptă care a salvat excursia. Un alt vameș nu v-ar fi lăsat să treceți.

    Îmi place poza de popas, transmite tot fiorul acela dat de necunoscut și pauperitate. E studențească rău!

  8. #7

    Default

    Lacul Skadar (Scutari, Scadar, Shkodrës, Skadarsko Jezero / Скадарско језеро) este cel mai mare lac cu apă dulce din Peninsula Balcanică, amplasat între Albania şi Muntenegru (148 km˛ în Albania şi 220 km˛ in Muntengru)

    Lacul Skadar are lungimea de 48 km, lăţimea maximă de 14 km şi se întinde pe o suprafaţă medie de 475 km˛, care este minimă vara (370 km˛) şi maximă iarna (540 km˛). Adâncimea medie a lacului este de 8 m, în timpul verii.
    Lacul deversează în Marea Adriatică prin râul Bojana (Buna). Principalele insule ale lacului sunt: Beška, Moračnik, Starčevo şi Grmožur.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate Skadar Lake.jpg‎   Skadar Lake-1.jpg‎   Skadar-Scutari-Lake.png‎  

  9. #8
    Senior Member
    Membru din
    Jan 2013
    Locația
    Bucuresti
    Posturi
    276

    Default

    Crocodilule, ma uimesti!
    Am fost si eu pe lacul Skadar, dar dintr-un fel de sat touristic -Virpazar, de unde am luat o barca cu un nene care din fericire vorbea bine englezeste- fost marinar. Lacul pe unde am fost noi vreo 3 ore nu m-a impresionat, ba chiar aranjamentul mi s-a parut mult prea comercial.
    Cred ca voi, cu caiacele v-ati urcat pe rau, spre Vest-Nord Vest. Am inteles ca se poate veni pe rau si de la Podgorica.
    La voi arata mult mai bine decat ceea ce am vazut noi.
    Felicitari!

  10. #9

    Default

    Quote Originally Posted by Alex1958 View Post
    Crocodilule, ma uimesti!
    Am fost si eu pe lacul Skadar, dar dintr-un fel de sat touristic -Virpazar, de unde am luat o barca cu un nene care din fericire vorbea bine englezeste- fost marinar. Lacul pe unde am fost noi vreo 3 ore nu m-a impresionat, ba chiar aranjamentul mi s-a parut mult prea comercial.
    Cred ca voi, cu caiacele v-ati urcat pe rau, spre Vest-Nord Vest. Am inteles ca se poate veni pe rau si de la Podgorica.
    La voi arata mult mai bine decat ceea ce am vazut noi.
    Felicitari!
    Doua observatii la cele semnalate de tine:
    1. Virpazar este deja in partea larga a lacului, acolo unde nu vezi decat o intindere mare de apa, nu canale, vegetatie etc. Cred ca cel ce v-a dus cu barca a luat-o spre nord, spre coada lacului, unde peisajul incepe sa fie fain, dar aici intervine observatia 2
    2. Am vazut cum se plimba turistii pe Skadar: la debarcader exista o harta cu fotografii tip medalion plasate in diverse locuri pe harta si tariful pana acolo (vezi foto). Proprietarul barcii umple sau nu umple barca, apoi ii da blana pana in locul cu pricina si inapoi si asta e tot. Practic o plimbare-viteza cu barca. Asa ceva nu mi-ar place si nu as recomanda nimanui. Banuiesc ca asa a fost si la voi. Cu caiacul e cu totul altceva, vei vedea in postarile urmatoare.
    Fotografii ataşate Fotografii ataşate P4270609.jpg‎  
    Life in colour!

  11. #10

    Default

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    O decizie înțeleaptă care a salvat excursia. Un alt vameș nu v-ar fi lăsat să treceți.
    Da, ar fi fost frustrant sa ramanem blocati intr-o granita. Pe langa aceasta varianta, cele trei ore pierdute pentru intoarcere palesc, chiar daca la acel moment a fost frustrant rau. Ca sa ma racoresc si sa-mi scad pulsul, pe drumul spre Timisoara cantam (intregul echipaj) din toti bojocii: „I feel pretty... La, la la la la la la lala” (aluzie la faza din filmul „Anger management”)

    Quote Originally Posted by Florio View Post
    Îmi place poza de popas, transmite tot fiorul acela dat de necunoscut și pauperitate. E studențească rău!
    Hm! E ca in excursie Si inca acum mai aveam o masa plianta, un primus, niste oale (chiar cateva beri mai calde), dar ani de zile am umblat doar cu cele pe care ni le permiteam sa le caram cu rucsacul si sunt cele mai faine amintiri. Sa continui insa povestea...

    Ziua 2

    Dimineata impachetam tabara si pornim mai departe. Dincolo de Uzice șoseaua urcă pe platourile de altitudine cu largi pășuni alpine și stațiuni de schi cu vechi hoteluri comuniste. Trecem de lacul Uvac ce e rezervație de vulturi, apoi intrăm în defileul văii Lim ce coboară spre Muntenegru. Plouă.


    Ieșim din Serbia pe la punctul de trecere a frontierei situat chiar în defileu. Sunt nemulțumit: sârbii nu ne-au cerut talonul mașinii. Traversăm no mans land și ne punem la coadă să intrăm în Muntenegru. În 2009 trebuia plătit 10 euro Ecotaxa, dar acum s-au lăsat de prostii și nu mai trebuie plătit nimic, și în plus ne cer și talonul: așa mai merge!


    Prin canionul Moraca


    O vreme mai coborâm pe Lim, apoi traversăm bazinul hidrografic al Tarei și în final ajungem ca tramvaiul pe șine la Podgorica, prin spectaculosul canion al râului Moraca.



    Actuala capitală a Muntenegrului, așezată într-o vastă polie, e un orășel aerisit, cu multe spații verzi și clădiri moderne cu aspect avangardist. A ieșit din nou soarele și e cald. Dincolo de oraș părăsim șoseaua ce duce la vechea capitală, Cetinje, și ne lăsăm spre Rijeka Crnojevica pe drumul îngust ce șerpuiește prin peisajul carstic invadat de vegetație. La un cot al șoselei avem o primă panoramă asupra defileului prin care Rijeka Crnojevica se varsă în lac, apoi oprim mai lung la punctul de belvedere „oficial”, unde există un balcon cu perspectivă aeriană asupra râului. Peisajul este cu siguranță deosebit. În aer miroase a mentă și a cimbrișor și greierii cântă, parcă anume pentru a recompensa și celelalte simțuri.







    Șoseaua ne coboară în sat, unde găsim campingul imediat lângă pod, într-o poiană de pe mal, perfect cosită și nivelată. Locul are farmec. Deocamdată suntem singurii clienți așa că putem să ne instalăm unde dorim. Dăm jos caiacele și deschidem portbagajele din care se revarsă o grămadă de lucruri, apoi ne repezim la bucate.


    Nepotul pluseaza!

    Pentru restul zilei fiecare are planul lui. Grasu vrea să mergem la bere, eu vreau să ies pe râu cu caiacul, iar ceilalți să adulmece un pic împrejurimile, așa că pentru început plecăm cu toții spre stari most, vechiul pod de piatră din centrul localității.


    Stari most

    E de ajuns o simplă privire ca să-ți dai seama că gloria localității a trecut. Chiar dacă în lunca râului stau aliniate frumoase bărci cu motor ce plimbă turiștii ademeniți de mari panouri cu poze și chiar dacă în centru există câteva terase cochete și chiar un hotel situat într-o clădire renovată, multe alte clădiri au acoperișul căzut și ochii ferestrelor goi, apoi lângă camping se ridică un coș înalt care te duce cu gândul la o oarecare activitate economică, dar pe gura lui n-a mai ieșit fum demult. Facem o fotografie de grup la vechiul pod de piatră cu arcade semicirculare, ne bem berea (berile) la terasa de la piciorul lui și după ce batem la pas promenada din lungul râului revenim în camping pentru programul de seară.


    A venit momentul pentru caiace. Radu și Ramona ies pe râu cu caiacul tandem iar eu cu Grasu și cu Mike roim în jurul lor. Pentru Ramona îmbarcarea în caiac este o premieră, dar lucrurile nu sunt complicate și prinde mișcările „din zbor”.


    Cu toate că râul este adânc, apa este atât de limpede încât fundul se vede cu claritate. O luăm încet în aval printre lunci și zăvoaie înecate în vegetație. Un cârd de gâște vocale își anunță vehement dezacordul, apoi liniștea pune stăpânire pe râu. Soarele e gata să apună scăldând peisajul într-o lumină portocalie. Mă simt minunat la bordul lui Endorfin: da, pentru asta am venit!










    Deși abrupturile calcaroase ar sugera că suntem la munte, flora e cea a unei ape de câmpie. După un cot al râului, o „cărare” tăiată printre nuferi scurtcircuitează un larg meandru. Intru fără să ezit în paradisul vegetal ce pare să se închidă în urma mea. Umbrele serii au coborât deja peste covorul de flori care și-au strâns corolele pregătindu-se de culcare. Ridic padela din apă lăsând caiacul să alunece silențios. După lungile ore în care zgomotul motorului s-a auzit continuu, această liniște e ca un balsam. Străbat tot canalul abia pișcând apa cu colțul padelei și o iau pe râu în aval, spre camping, împreună cu Mike care „conduce” cu o sticlă de wisky în cokpit.




    foto: Mike
    Last edited by CrocodiluDiluDilu; 30 Jun 2019 at 04:33 PM.
    Life in colour!

Page 1 of 2 12 LastLast

Alte topicuri asemănătoare

  1. Muntenegru-yacht charter
    de serafim în topicul Marea Adriatică
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 2 Jul 2014, 01:00 PM
  2. lacul Maneciu (jud. PH)
    de pyt în topicul Lacuri şi râuri din România
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 14 May 2014, 08:35 PM
  3. EXCURSIE CU YACHTUL IN MUNTENEGRU SI CROATIA
    de barciinbagaje.ro în topicul Oferte charter, cursuri, turism şi servicii turistice
    Răspunsuri: 8
    Ultimul post: 12 Mar 2011, 10:38 PM
  4. URGENT, excursie velier muntenegru
    de genu în topicul Oferte charter, cursuri, turism şi servicii turistice
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 25 Jul 2010, 07:25 PM
  5. Lacul IOR
    de Raduc în topicul Poze
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 5 Aug 2009, 04:17 PM

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •