Planuri pentru vacanțe nautice

Câteodată mă ia valul, mai ales iarna sau în weekendurile ploioase când îmi omor timpul la computer. Citesc despre isprăvile altora sau găsesc imagini ale unor locuri ce mă cheamă sau pur și simplu survolez planeta în Google Earth găsind o groază de râuri, mlaștini sau lacuri unde îmi propun să merg. Fac planuri, măsor distanțe, fișez. În biroul meu cu hublou ce se întinde prin tot podul am etajere și organizatoare speciale în care se adună aceste schițe, apoi trece primăvara, apoi trece și vara și într-un alt weekend ploios mai fac un plan pe care-l depozitez... Cine știe dacă și când voi fructifica această muncă? Timpul trece și mi-e din ce în ce mai clar că am mai multe idei decât pot duce, așa că mi-a venit ideea deschiderii acestui topic în care oricine să poată posta planuri pentru vacanțe sau weekenduri nautice, de unde alții, în lipsă de idei să le poată prelua.
Asta-i ideea, la treabă!

Torcello si laguna Venetia

In 2013 descopeream insula Torcello de langa Venetia. Am fost si am ramas fascinat de insula, de unde si nostalgia pentru o tura cu caiacele prin zona, dar iată ce scriam despre acele locuri proaspat intors acasa:

Odinioară cea mai populată insulă, Torcello este azi de o simplitate și o naturalețe cuceritoare. 50 de suflete mai populează azi acest colț uscat. Coborâm la pontonul pustiu din fața căruia nu se vede nici urmă de clădiri. O alee pavată cu cărămidă însoțește un canal ce intră adânc în petecul de pământ. Sunetul desuet al unui acordeon mânuit de un bătrân parfumează locul, în timp ce pe canal apa curge mută, purtând cu repeziciune bășicuțe de spumă ce contrastează vădit cu undele sale de un verde albicios. Trei case și-o biserică de piatră, austeră, sunt toată zestrea insulei, însă ele poartă din plin șarmul lipsă al Buranoului. Grădinile cu tuia bătrâne, cu vechi statui de piatră pătate de licheni amintesc de patricieni. Dacă celelalte insule sunt medievale aici subconștientul face conexiuni directe cu romanii și arhitecții lor. Dacă pe celelalte insule liniștea este un concept abstract, aici ea impregnează locul aproape material. Locul mă farmecă de-a dreptul și doar acele ceasornicului indicând ora de sosire a vaporului reușesc să mă întoarcă la ponton.