Results 1 to 5 of 5

Topic: Pe Someș în jos...

  1. #1

    Default Pe Someș în jos...

    Așa sunt eu domle, omenos, săritor la nevoie. Trebuie să repar acolo unde prietenii mei au greșit. Sau nu au reușit. Așa că îmi pun la punct caiacul, îi fac verificările de rutină, împachetez cortul și sacul de dormit, apă și hrană pentru două zile și pregătesc expediția pe Someș. Da, trebuie să spăl eșecul acestor prieteni temerari, pe care numai soarta și nenorocul, nenorocita aia de piază rea le-a stat în cale și nu și-au putut duce expediția lor la bun sfârșit.
    Cred că era prin anii 90, într-o primăvară. Prietenul meu col. Dîncu, un intelectual și sportiv desăvârșit, care a reușit să se mențină tânăr și subțirel mereu și cu dor mare de aventură. Așa că se pune el și programează o expediție pe Someș. Trebuia să fiu și eu, dar cum pe vremea aia cam umblam brambura și eram greu de găsit, își alege colonelul câțiva băieți zdraveni din satul nostru, le face instructajul, îi inițiază, în fine, le explică traseul, timpul, echipamentul necesar, totul detaliat până la cele mai mici amănunte. De unde o să pornească, unde o să campeze noaptea, punctul terminus, etc. Ca militar disciplinat nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Ceas elvețian.
    Așadar, într-o dimineață de sfârșit de Mai, cețoasă și înnorată, zorii zilei îi găsește pe colonel și pe cei patru zdrahoni pe malul Someșului în aval de Ilva Mică, cu tot echipamentul, o barcă din dotarea armatei de o calitate excepțională, corturi, vâsle, ceaun, saci de dormit. Colonelul, om experimentat, se uită la apa someșului, tulbure și umflată de la zăpezile topite din munți, și parcă îl încearcă așa un sentiment de îngrijorare, hotărăște să le mai țină un discurs de atenționare zdrahonilor.
    Bă, ascultați comanda la mine, zice el. Trebuie să știți un lucru, pe apă nu-i ca pe uscat ! Dacă pe uscat ți-e rău sau ai amețeli de la beutură, te mai ții de un gard, ceva. Dar pe apă nu se poate, bă !. Nu sunt garduri, nu sunt copaci de care să te sprijini. Satul nostru o plătit destul tribut acestui râu, avem destui înecați, nu mai vrem să mărim lista aia. Voi trebuie să ascultați exact de comenzile mele. Eu voi sta la cârmă, doi dintre voi pe o partea a bărcii, ceilalți doi de cealaltă. Cum ar veni în termeni marinărești, doi la babord și doi la tribord. Când voi zice : trageți dreapta, cei din tribord vor trage vârtos la vâsle iar barca va luneca spre stânga. Când voi zice - trageți stânga, cei din babord vor trage la vâsle iar barca va luneca spre dreapta. Înțeles ??
    Zdrahonii se uită unii la alții, năuciți. Hai colonele, zău așa, nu suntem copii. Noi aici ne-am născut pe Someșul ăsta, mai repede se îneacă broasca decât noi. Râd mânzește, bucuroși de aventură.
    Acuma, ce știau ei despre marinărie, era de prin cărți și filme. Au auzit ei că fiecare marinar trebuie să aibă sticla lui de rom, așa că fiecare dintre ei s-a prezentat cu două sticle de rom în bagaje, spre nemulțumirea lui Dan, care voia câte patru sticle de căciulă, dar se temea de furia colonelului așa că s-au limitat la două. Cam puțin băh, zicea el. Sunt totuși două zile...
    - Da, zice colonelul, apa e umflată, nervoasă, foarte rapidă și cu valuri mari. Trebuie să ne sincronizăm perfect. Nu accept niciun eșec, nu vreau să mă ud, sau doamne ferește să mă răstorn că dracu vă ia !. V-am ales pe cei mai zdraveni și viteji din sat. Vreau să învingem !!
    - Păi da dom colonel, noi suntem cei mai viteji zice Bondy. Eu, odată, am putut să rezist o zi întreagă fără mâncare. E drept, la amiaz am găsit o plăcintă, da aia nu se pune...
    - He, he, zice Dan. Dom colonel, eu am beut într-o zi o găleată de jinars verde și n-am avut nici pe dracu. Treaz ca lumina...
    - Mirciulică, dacă-i vede pe ăștia că-și etalează faptele lor de vitejie zice : eu am rezistat două zile și două nopți fără să dorm. Am văzut 30 de filme, din care 20 au fost porno...
    Nu mai rețin care era al patrulea, da nu mai contează. Colonelul se uită la ei, îi vine să-i înjure, totuși se abține, nu cumva să se nască vreo ceartă urâtă. Doamne ajută-mi să nu mă fac de râs, își spune el în gând, apoi se răstește la ei ca un adevărat căpitan de vas. Hai băh, îmbarcarea !!! Și măi Dane, mai lasă sticla aia dracului...
    Stai dom colonel, ce te răstești așa, zice Dan. Parcă ieri când îți săpam în grădină erai mai blând...Colonelul își mușcă buzele, își face cruce cu limba, se mai întreabă odată de ce naiba i-a trecut lui prin cap gândul ăsta cu expediția ...apoi pornesc...
    Aventura începe. Barca lunecă frumos, colonelul o direcționează meseriaș, ocolesc câteva stânci mari, îi încearcă pe zdrahoni în stânga, în dreapta, totul merge de minune. Acum e momentul s-o bag în mijlocul curentului, gândește el. Vreau să văd ce poate bărcuța asta grozavă.
    Zdrahonii noștri au scăpat și ei de primele emoții, încep să rânjească unul la altul de fericire, când ești pe apă și plutești uiți de toate, nu poți să nu fii fericit. Plimbă sticla de rom de la unul la altul, glumesc, se distrează.
    Barca, de fapt o canoe mai mare, ajunge în mijlocul curentului și prinde viteză. În față se vede o stâncă mare și amenințătoare, colonelul analizează situația și hotărăște să evite stânca prin partea dreaptă, așa că le strigă zdrahonilor : trageți stânga, bre, trageți stânga ! Eee, tocmai în momentul ăla Dan era cu sticla la gură, așa că au pierdut un tempo, colonelul vede și se răzgândește, trageți dreapta bre, trageți drepta !. Dar Dan, care și-a dat seama că a greșit, tocmai a vrut să-și repare greșeala trăgând orbește de vâslă. Și barca se îndreaptă, o Doamne, direct spre stânca aia nenorocită care și ea n-a avut alt lucru decât să se proțăpească în mijlocul râului. Se zbat cu toții, dar dezordonat, să evite obstacolul dar este mult prea târziu. Barca intră cu partea dreaptă în stâncă se oprește o clipă, se pune de-a curmezișul, apoi forța apei face restul, răstoarnă barca fără niciun efort ca pe o coajă de nucă. Într-o clipă situația se schimbă dramatic, colonelul și zdrahonii sunt în apă, barca cu burta în sus își continuă mersul, toate acareturile pluteau pe apă. Colonelul zbiară la ei : prindeți barca, prindeți barca, fir-ați a drecu, o să vă omor dacă nu prindeți barca. Nu mă pot întoarce fără barcă, este din patrimoniul armatei, nărozilor !! Vâslele, nu uitați de vâsle !!
    Au reușit zdrahonii să prindă barca și să o tragă la mal, dar cele mai multe lucruri s-au pierdut. Au mai recuperat doar o vâslă și un sac de dormit. Acum sunt pe malul apei într-un câmp de răchite situați undeva între Rebrișoara și Năsăud, toți sunt uzi leoarcă, triști și colac peste pupăză începe și ploaia să curgă. Ar vrea să facă un foc dar s-au udat toate chibritele, așa că stau toți îngrămădiți și zgribuliți. Colonelul e trist, nici măcar nu mai are puterea să se certe. Ar vrea să facă un pic de instrucție cu pifanii ăștia, culcaturi, salt înainte, știe el cum să-i pedepsească dar alege să stea cu ei acolo îngrămădiți toți, parcă-i mai cald la grămadă, apa rece i-a tăiat toată energia.
    Dintr-o dată, Dan se ridică în picioare și începe să strige : fraților, suntem salvați ! Suntem salvați ! A-ha-ha !
    Colonelul nu știe ce să creadă, se uită spre cer, măi, poate m-or fi văzut camarazii din satelit iar acum vin printr-un desant parașutat să mă salveze. Drăguții de ei, mâine o să-i înaintez în grad pe toți prin ordin de unitate. Merită. Se tot uită el pe cer dar nu vede nimic. Se uită printre răchiți, poate vin cu taburile își zice, dar nu vede și nu aude nimic...
    Apoi se uită spre Dan, oare ce-o fi văzut nărodu ăsta de zbieră așa ?. Dan rânjea fericit cu o sticlă de rom în mână. Cum stătea el acolo lipit de ceilalți, s-a uitat spre barcă iar sub grătarul de lemn de pe fundul bărcii se înțepenise o sticlă plină și nedesfăcută. Cum să nu zbieri, cum să nu te bucuri ? Mirciulică, care de pe vremea aia era plin de credință, oftează și spune doar atât : of, of, mare-i minunea lui Dumnezeu !! ...

  2. #2

    Default

    Faina povestea pana aici si cu potential, dar vezi nu-ti risipi resursele ca ai mai inceput una si ne-ai lasat dupa primul episod! Astept continuarea!
    Life in colour!

  3. #3

    Default

    Ok. Aventura din Creta are un final surprinzător și puțin tragic. Îmi trebuie o anumită stare ca s-o pot așterne...

  4. #4

    Default

    Ah! Te inteleg...
    Life in colour!

  5. #5
    Senior Member zaad's Avatar
    Membru din
    Sep 2009
    Locația
    bucuresti
    Posturi
    348

    Default

    foarte buna scena, felicitari!
    Scoti o carte, sau macar o culegere de povestiri scurte?

  6.  
     

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •