Cred ca la mine mai corect ar fi "m-am nascut barcaholic" 
. Toti stramosii dinspre taica-miu au fost marinari si pescari, si cred ca a fost o chestie atavica si ereditara pasiunea pt barci si apa. Am crescut langa apa, la 200 de metri de Brates, si vara fiecare zi mi-o incepeam si uneori mi-o incep si azi cu o baie sanatoasa in balta (cand eram balaur era mai distractiv, ca le mai aratam curu' la navetistii din trenu' de Barlad ). Din copilarie taica-miu m-a carat des cu el prin Delta si la mare, avand delegatii ca tehnician piscicol.
De mic am fost atras de tot ce inseamna navigatie, asa ca am facut navomodelism, mi-am facut tot felul de caiace si barcute si m-am dat cu ele, am facut un liceu de constructii navale si fuckultate asemenea, gandindu-ma ca mai bine marinar amator decat profesionist, caci profesionismul omoara pasiunea, dupa cum am vazut la atatia marinari de uscat acriti de viata. Cele mai intense aventuri le-am trait la pescuit profesionist pe Brates sau la Dunare, pe toate tipurile de vreme, uneori stand ud o zi intreaga in mijlocul iernii. Sunt multe de povestit despre aventurile alea, poate am sa ma timp vreodata. Un exemplu e ca mi-am luat o mana de mitroc pe schinare cand am fluierat prima data pe barca, asta ca sa nu mai existe a 2-a oara.
In '85 mi-a cazut in mana "Croaziera cu vele" scrisa de Theodoru si Asimit, care mi-a aprins beculetul despre iahting. Am citit in continuare tot ce mi-a cazut in mana despre domeniul asta. In '88 am avut ocazia sa ma dau cu o barca superba la Istanbul, de la Moda pana in Buyukada in Prinkipo, si de atunci mi s-a pus pata definitiv. Am o matusa la Pireu casatorita cu un vaporean care are un iaht tip trawler, si de la ei mi-am mai tras o buna doza de pasiune. Dupa ce am terminat liceul si am ajuns la banu' meu, mi-am tras barca pe care o am si acum, si m-am dat pe Dunare si in Delta, iar cateodata ma mai cuibaream pe barca noaptea cu vreo gagicuta, ca in poezia aia "uite lune uite lunca/ uite .... mea ca carpa/ uite luna uite faru/ uite .... mea ca paru" (ce vreti, eram hormonaut fruntas ). Cel mai tare a fost cand am iesit cu Andrei pe Dunare pe 8 decembrie 1991 (era primul referendum pentru Constitutie). Vazusem noi la Odessa cum faceau rusalaii iahting iarna, si am zis hai sa facem si noi, pe un Crivat care facea valuri de 1 metru pe Dunare. Asta a durat pana mi-am luat un ghiu in capatzana de mi-a zburat caciula ruseasca in Dunare, de zicea Andrei "uite cum ajunge caciula la mare inaintea noastra", asa ca ne-am intors spasiti la mal. Am avut ocazia sa ma dau si pe mare de cateva ori cu barci adevarate, apoi au urmat alte etape in viata particulara, care nu mi-au mai permis sa ma ocup prea mult de acest hobby, dar oricum am bantuit prin balta oricand si cu orice.
Ce pot spune e ca am fost norocos ca am crescut intr-un mediu propice pentru un barcaholic, si am avut multi oameni valorosi de la care am invatat multe. Am lucrat la constructia de barci din fibra la IMNG si de lemn la pescarie, si am avut multa deschidere prin latura profesionala. Cel mai urat mi-a fost sa vad aroganta si obtuzitatea oamenilor care se considerau "miez" in acest domeniu, si din fericire se pare ca vremea le-a trecut, prin democratizarea accesului la informatii, materiale etc. (un exemplu e chiar forumul). Din pacate azi avem de luptat cu altele, anume lacomia administratorilor de marine, a taxatorilor de toate felurile, da' sunt sigur ca o sa ne scoatem fara sa decartam la japcari. Ar mai fi multe de spus, dar cam atat ma duce capu' acum. E randul vostru ...
. Toti stramosii dinspre taica-miu au fost marinari si pescari, si cred ca a fost o chestie atavica si ereditara pasiunea pt barci si apa. Am crescut langa apa, la 200 de metri de Brates, si vara fiecare zi mi-o incepeam si uneori mi-o incep si azi cu o baie sanatoasa in balta (cand eram balaur era mai distractiv, ca le mai aratam curu' la navetistii din trenu' de Barlad ). Din copilarie taica-miu m-a carat des cu el prin Delta si la mare, avand delegatii ca tehnician piscicol. De mic am fost atras de tot ce inseamna navigatie, asa ca am facut navomodelism, mi-am facut tot felul de caiace si barcute si m-am dat cu ele, am facut un liceu de constructii navale si fuckultate asemenea, gandindu-ma ca mai bine marinar amator decat profesionist, caci profesionismul omoara pasiunea, dupa cum am vazut la atatia marinari de uscat acriti de viata. Cele mai intense aventuri le-am trait la pescuit profesionist pe Brates sau la Dunare, pe toate tipurile de vreme, uneori stand ud o zi intreaga in mijlocul iernii. Sunt multe de povestit despre aventurile alea, poate am sa ma timp vreodata. Un exemplu e ca mi-am luat o mana de mitroc pe schinare cand am fluierat prima data pe barca, asta ca sa nu mai existe a 2-a oara
.In '85 mi-a cazut in mana "Croaziera cu vele" scrisa de Theodoru si Asimit, care mi-a aprins beculetul despre iahting. Am citit in continuare tot ce mi-a cazut in mana despre domeniul asta. In '88 am avut ocazia sa ma dau cu o barca superba la Istanbul, de la Moda pana in Buyukada in Prinkipo, si de atunci mi s-a pus pata definitiv. Am o matusa la Pireu casatorita cu un vaporean care are un iaht tip trawler, si de la ei mi-am mai tras o buna doza de pasiune. Dupa ce am terminat liceul si am ajuns la banu' meu, mi-am tras barca pe care o am si acum, si m-am dat pe Dunare si in Delta, iar cateodata ma mai cuibaream pe barca noaptea cu vreo gagicuta, ca in poezia aia "uite lune uite lunca/ uite .... mea ca carpa/ uite luna uite faru/ uite .... mea ca paru"
(ce vreti, eram hormonaut fruntas ). Cel mai tare a fost cand am iesit cu Andrei pe Dunare pe 8 decembrie 1991 (era primul referendum pentru Constitutie). Vazusem noi la Odessa cum faceau rusalaii iahting iarna, si am zis hai sa facem si noi, pe un Crivat care facea valuri de 1 metru pe Dunare. Asta a durat pana mi-am luat un ghiu in capatzana de mi-a zburat caciula ruseasca in Dunare, de zicea Andrei "uite cum ajunge caciula la mare inaintea noastra", asa ca ne-am intors spasiti la mal. Am avut ocazia sa ma dau si pe mare de cateva ori cu barci adevarate, apoi au urmat alte etape in viata particulara, care nu mi-au mai permis sa ma ocup prea mult de acest hobby, dar oricum am bantuit prin balta oricand si cu orice. Ce pot spune e ca am fost norocos ca am crescut intr-un mediu propice pentru un barcaholic, si am avut multi oameni valorosi de la care am invatat multe. Am lucrat la constructia de barci din fibra la IMNG si de lemn la pescarie, si am avut multa deschidere prin latura profesionala. Cel mai urat mi-a fost sa vad aroganta si obtuzitatea oamenilor care se considerau "miez" in acest domeniu, si din fericire se pare ca vremea le-a trecut, prin democratizarea accesului la informatii, materiale etc. (un exemplu e chiar forumul). Din pacate azi avem de luptat cu altele, anume lacomia administratorilor de marine, a taxatorilor de toate felurile, da' sunt sigur ca o sa ne scoatem fara sa decartam la japcari. Ar mai fi multe de spus, dar cam atat ma duce capu' acum. E randul vostru ...
