Pentru ca m-am delectat la randul meu citiind experientele celorlalti membri ai forumului, am zis ca trebuie sa impartasesc cu voi cele doua zile de sailing pe Razelm.
Experienta este traita de mine si de fiul meu de 9 ani.
Am plecat dis de dimineata de la Constanta spre Jurilovca, luand cu noi mai de toate: mancare cat pentru o expeditie in jurul lumii, spray de tantari, sepci, ceva momeli ( inutile, nefolosindu-le aproape deloc), apa si sucuri, lada frigorifica cu bauturi, ba chiar si un gratar.
In final masina devenise cocosata de atatea acareturi, Golful nefiind chiar un agregat adecvat.Am uitat sa adaug: la mia de acareturi am plusat chiar si cu o placa SUP, ce o tinem in mod normal acasa.
Ajunsi la Jurilovca, ne-am apucat de carat precum serpasii pe Himalaya, transferand totul de la masina in mica noastra barca, Hunter de nici 24 de picioare.
In mod normal, barca are in partea din pupa o zona de dormit, dar ea fost transformata complet in magazie de depozitare a miilor de dracii aduse. Noroc ca pentru a mai rezolva asieta, sub patul prova stau bateria si un tanc flexibil de apa de aprox 100l ( separate, nu la un loc).
Hai sa va prezint barcuta:
Un Hunter235, cu guvernare la eche imperecheata cu un motor Tohatsu de 10 cp. Lungimea barcii e de putin peste 7 metri iar latimea de aprox 2.5 m. Viteza maxima pe care o poti obtine e de 6 noduri. Cu motorul undeva la 3/4 din turatie ( din auz ca nu am turometru) viteza barcii se stabilizeaza la 9-10 kmh.
Pe partea de vele avem un foc si o randa, nimic special. Roolfocul functioneaza perfect. Randa se ruleaza in ghiu. In general rularea in ghiu merge bine la ridicat si nu la fel de usor la coborat. Practic pentru a o rula inapoi in ghiu trebuie sa fii cu vantul perfect din prova iar ghiul la centru. Orice eroare, chiar de cateva grade, duce la dificultate in a o strange.
Inainte de plecare baiatul imi spune din senin ca vrea el sa faca manevra de plecare. Sunt uimit pentru ca nu a mai cerut niciodata. Dupa ce imi expune planul lui, ii dau verde sa faca cum crede de cuvinta.
Bineinteles ca acel verde era insotit de o inviibila anxietate, dar deh…trebuie sa ne facem si partea de parenting
)))
Manevra ii iese perfect si juniorul e incantat tare. Eu - de doua ori mai incantat.
Iesim pe lac, arând cu cârma noroiul de la iesirea din canal.Am uitat sa va spun ca nu avem echo sounder, doar speed log.
In loc de echosounder folosim carma barcii. Cand incepe sa se ridice , inseamna ca fundul e la 1 metru.
Pe lac, vant mai deloc, deci bagam motor pana la Dolosman, de unde se ivește o bruma de vânt.
Ridic rapid velele, inregistrand 2 noduri pe un vânt de maxim 5 noduri.
Pescajul minim il avem la 0,45 m din specificatiile oficiale, dar suspectez mai putin cu cativa cm. Derivorul de tip briceag iese vreo 8 cm in afara carenei. De cand am barca nu am lasat niciodata derivorul din pozitia maxim sus, apele Razelmului fiind inadecvate pentru un pescaj maxim de 1,6 m.
Sa revenim: dupa vreo 2 ore de mers la vele, vantul cade aproape de tot. Bagam motor, cu ocazia asta predau carma juniorului iar eu ma bag in apa sau calare pe SUP tras de calutii lui Tohatsu.
Baiatului ii este oarecum teama sa intra in apa adanca si oricat incerc sa il conving, nu reusesc.
Continuam drumul la motor spre Mustaca, unde intram spre dupa amiaza tarzie. Incercam sa gasim un mal unde sa ne proptim, dar in prima faza fara succes. Stuful a inaintat mult iar malurile libere din toamna nu mai sunt de gasit.
Pana la urma gasim o deschidere care ne permite sa intram langa o salcie, protejand in acelasi timp si catargul+riggingul. Preventiv, inainte de intrarea pe Mustaca am dat jos focul pentru a preintampina o sfasiere prin crengi.
Stiu ca e interzis in mod oficial opritul la mal salbatic, dar sincer, am avut un minim de impact asupra locului. Si la plecare nu a rămas absolut nimic in urma, decât cea făcută in noroiul de pe fund.
Cum am ajuns ne-am incropit ceva de mancare, am aruncat o undita in apa si am continuat cu povestile.
Am adormit pe la 10, refugiati in barca de atacul tantarilor. Ce nu are barca - o plasa antitantari. Asta ne-a fortat sa dormim cu hatchul prova si accesul principal inchise. Noroc ca nu a fost teribil de cald.
Avem un ventialtor zdravan pe USB., deci ventilatorul a functionat pe treapta maxima mai toata noaptea, cuplat la prizele USB din interior. Nu am teama ca rămân fără baterie, pentru ca motorul pornește si la sfoara. Deși mi-ar plăcea un motor mai mare, forma carenei nu ar permite o viteza superioară deci mă împac cu ce am.
Pe la 3 ne-am trezit pentru a vedea Perseidele.
Momentul a fost memorabil in cockpit, impreuna cu baiatul, privind cerul instelat si ploaia de stele inconjurati de liniste si foșnetul subtil al salciilor si stufului.
PS: Nici tantari nu prea mai erau.
A doua zi am luat calea catre Popina.
Experienta este traita de mine si de fiul meu de 9 ani.
Am plecat dis de dimineata de la Constanta spre Jurilovca, luand cu noi mai de toate: mancare cat pentru o expeditie in jurul lumii, spray de tantari, sepci, ceva momeli ( inutile, nefolosindu-le aproape deloc), apa si sucuri, lada frigorifica cu bauturi, ba chiar si un gratar.
In final masina devenise cocosata de atatea acareturi, Golful nefiind chiar un agregat adecvat.Am uitat sa adaug: la mia de acareturi am plusat chiar si cu o placa SUP, ce o tinem in mod normal acasa.
Ajunsi la Jurilovca, ne-am apucat de carat precum serpasii pe Himalaya, transferand totul de la masina in mica noastra barca, Hunter de nici 24 de picioare.
In mod normal, barca are in partea din pupa o zona de dormit, dar ea fost transformata complet in magazie de depozitare a miilor de dracii aduse. Noroc ca pentru a mai rezolva asieta, sub patul prova stau bateria si un tanc flexibil de apa de aprox 100l ( separate, nu la un loc).
Hai sa va prezint barcuta:
Un Hunter235, cu guvernare la eche imperecheata cu un motor Tohatsu de 10 cp. Lungimea barcii e de putin peste 7 metri iar latimea de aprox 2.5 m. Viteza maxima pe care o poti obtine e de 6 noduri. Cu motorul undeva la 3/4 din turatie ( din auz ca nu am turometru) viteza barcii se stabilizeaza la 9-10 kmh.
Pe partea de vele avem un foc si o randa, nimic special. Roolfocul functioneaza perfect. Randa se ruleaza in ghiu. In general rularea in ghiu merge bine la ridicat si nu la fel de usor la coborat. Practic pentru a o rula inapoi in ghiu trebuie sa fii cu vantul perfect din prova iar ghiul la centru. Orice eroare, chiar de cateva grade, duce la dificultate in a o strange.
Inainte de plecare baiatul imi spune din senin ca vrea el sa faca manevra de plecare. Sunt uimit pentru ca nu a mai cerut niciodata. Dupa ce imi expune planul lui, ii dau verde sa faca cum crede de cuvinta.
Bineinteles ca acel verde era insotit de o inviibila anxietate, dar deh…trebuie sa ne facem si partea de parenting
)))Manevra ii iese perfect si juniorul e incantat tare. Eu - de doua ori mai incantat.
Iesim pe lac, arând cu cârma noroiul de la iesirea din canal.Am uitat sa va spun ca nu avem echo sounder, doar speed log.
In loc de echosounder folosim carma barcii. Cand incepe sa se ridice , inseamna ca fundul e la 1 metru.
Pe lac, vant mai deloc, deci bagam motor pana la Dolosman, de unde se ivește o bruma de vânt.
Ridic rapid velele, inregistrand 2 noduri pe un vânt de maxim 5 noduri.
Pescajul minim il avem la 0,45 m din specificatiile oficiale, dar suspectez mai putin cu cativa cm. Derivorul de tip briceag iese vreo 8 cm in afara carenei. De cand am barca nu am lasat niciodata derivorul din pozitia maxim sus, apele Razelmului fiind inadecvate pentru un pescaj maxim de 1,6 m.
Sa revenim: dupa vreo 2 ore de mers la vele, vantul cade aproape de tot. Bagam motor, cu ocazia asta predau carma juniorului iar eu ma bag in apa sau calare pe SUP tras de calutii lui Tohatsu.
Baiatului ii este oarecum teama sa intra in apa adanca si oricat incerc sa il conving, nu reusesc.
Continuam drumul la motor spre Mustaca, unde intram spre dupa amiaza tarzie. Incercam sa gasim un mal unde sa ne proptim, dar in prima faza fara succes. Stuful a inaintat mult iar malurile libere din toamna nu mai sunt de gasit.
Pana la urma gasim o deschidere care ne permite sa intram langa o salcie, protejand in acelasi timp si catargul+riggingul. Preventiv, inainte de intrarea pe Mustaca am dat jos focul pentru a preintampina o sfasiere prin crengi.
Stiu ca e interzis in mod oficial opritul la mal salbatic, dar sincer, am avut un minim de impact asupra locului. Si la plecare nu a rămas absolut nimic in urma, decât cea făcută in noroiul de pe fund.
Cum am ajuns ne-am incropit ceva de mancare, am aruncat o undita in apa si am continuat cu povestile.
Am adormit pe la 10, refugiati in barca de atacul tantarilor. Ce nu are barca - o plasa antitantari. Asta ne-a fortat sa dormim cu hatchul prova si accesul principal inchise. Noroc ca nu a fost teribil de cald.
Avem un ventialtor zdravan pe USB., deci ventilatorul a functionat pe treapta maxima mai toata noaptea, cuplat la prizele USB din interior. Nu am teama ca rămân fără baterie, pentru ca motorul pornește si la sfoara. Deși mi-ar plăcea un motor mai mare, forma carenei nu ar permite o viteza superioară deci mă împac cu ce am.
Pe la 3 ne-am trezit pentru a vedea Perseidele.
Momentul a fost memorabil in cockpit, impreuna cu baiatul, privind cerul instelat si ploaia de stele inconjurati de liniste si foșnetul subtil al salciilor si stufului.
PS: Nici tantari nu prea mai erau.
A doua zi am luat calea catre Popina.
