Jurnal de vara
Povestea acestei veri e lunga. Si-am sa ma straduiesc s-o exprim prin episoade, etapa cu etapa. In mod clar am sa incep cu pasul numarul zero, anume lasarea la apa a micutei Acquaviva, in portul Giurgiu. Exact, Giurgiu, pentru ca, dincolo de considerentele materiale, imi propusesem sa ajung in Mila 23 ..... pe apa. Sa duc la limita capacitatile barcii, ale motorului, ale mele, si-ale bunului prieten Mihnea ce s-a oferit extaziat sa-mi fie secund la drumul de peste 400 km ce aveam sa-l parcurg pe superba Dunare.
Intrucat aveam sa-mi petrec in delta intreg sezonul, este inutil sa va povestesc cate bagaje aveam la bord. La astea adaugati 180 l de benzina si aveti imaginea perfecta a unui suicidar tembel si-a unui secund cel putin la fel de inconstient.
Evident, cu o Dunare ostila, cu apa imediat sub borduri, am fi amanat plecarea cu o zi sau doua. Insa am avut, din fericire, noroc de-o vreme absolut exceptionala.
Nu stiam cat va dura drumul. Si ni se rupea! Insa dupa toate calculele facute, la o viteza de aproximativ 40 - 45 km/h, ne astepta un mars de 10 - 11 ore. Repet, nu conta unde urma sa campam si in cate zile vom face traseul. Cert este ca am plecat la drum, ...... evident, cu cate-o cutie de bere-n maini !
Povestea acestei veri e lunga. Si-am sa ma straduiesc s-o exprim prin episoade, etapa cu etapa. In mod clar am sa incep cu pasul numarul zero, anume lasarea la apa a micutei Acquaviva, in portul Giurgiu. Exact, Giurgiu, pentru ca, dincolo de considerentele materiale, imi propusesem sa ajung in Mila 23 ..... pe apa. Sa duc la limita capacitatile barcii, ale motorului, ale mele, si-ale bunului prieten Mihnea ce s-a oferit extaziat sa-mi fie secund la drumul de peste 400 km ce aveam sa-l parcurg pe superba Dunare.
Intrucat aveam sa-mi petrec in delta intreg sezonul, este inutil sa va povestesc cate bagaje aveam la bord. La astea adaugati 180 l de benzina si aveti imaginea perfecta a unui suicidar tembel si-a unui secund cel putin la fel de inconstient.
Evident, cu o Dunare ostila, cu apa imediat sub borduri, am fi amanat plecarea cu o zi sau doua. Insa am avut, din fericire, noroc de-o vreme absolut exceptionala.
Nu stiam cat va dura drumul. Si ni se rupea! Insa dupa toate calculele facute, la o viteza de aproximativ 40 - 45 km/h, ne astepta un mars de 10 - 11 ore. Repet, nu conta unde urma sa campam si in cate zile vom face traseul. Cert este ca am plecat la drum, ...... evident, cu cate-o cutie de bere-n maini !