Oboseala din ziua precedenta, precum si lipsa de somn incep sa isi spuna cuvantul, incat traversarea plajei dureaza de 2 ori mai mult. Ajung intr-un final la apa, si fac stanga pe canalul care ma va duce in Golovita. Sunt constient ca nu pot sa tin canalul decat 3 km, pentru ca alta iesire nu pare a exista. Dar asta inseamna 3 km in minus de mers pe Golovita.
Imi intru rapid in ritm, glisand pe langa o pereche de turisti lesinati care pedaleaza din greu la o hidrobicicleta. Nu sunt nici eu tocmai proaspat, si dupa nici 2 km ma vad facand o pauza.
Lipsa de experienta isi spune cuvantul, si nu bag de seama ca schimbarea peisajului nu prevesteste nimic bun.
Dupa cum ar spune englezul, ignoranta este fericire. Imi dau seama ca s-a terminat canalul doar cand o vad cu ochii mei.
Mai am vreo 200m pana la intersectia de pe harta, si inca vreo 300m pana la iesirea in lac. Ma apropii printre insulele de moloz (?) urat mirositor si zaresc o intrare prin boscheti.
Am mai vazut asa ceva si in tura de pe Neajlov, deci nu ma sperii cu una cu doua. In plus, am sub 500m pana la lac, nu are rost sa fac cale intoarsa pentru atata lucru. Trebuie doar sa fiu atent sa nu ratez locul unde trebuie sa fac stanga.
Inaintez prin boscheti cu un ochi pe Google Maps si unul la drum. Nici urma de intersectie, dar pare ca ma indrept in directia buna. Canalul devine tot mai stramt, si nu mai e loc pentru vasla. Asa ca o desfac in doua vasle mai mici, pe care le folosesc pentru a inainta ca la ski.
In scurt timp insa, lucrurile se complica si nu mai am loc nici pentru jumatati de vasla. Ma gandesc serios sa ma intorc, dar ar trebui sa ocolesc 6 km si sunt destulde obosit. Asa ca prind vaslele de caiac si imi fac loc cu mainile, tragand de trestii ca sa ma propulsez inainte.
Trestiile imi intra in fata si ma zgarie pe maini. Din fericire, sunt echipat ca un "profesionist", cu sapca, ochelari de soare si manusi scurte, deci nu e atat de rau pe cat ar putea fi. Problema e ca inaintez foarte greu, cam 2-3 m pe minut si fac pauza cam la fiecare 2-3 minute. Sunt din ce in ce mai obosit. Ma uit iar pe Google Maps.
Mai am 200, dar in ritmul asta calculez ca ar dura o ora, daca nu chiar doua pana sa ajung pe lac. In timp ce ma framant cu tot felul de ganduri si calcule, situatia devine si mai dificila.
Nu mai am loc de vasle nici macar pe caiac, asa ca le bag inauntru, langa mine, si continui sa imi fac loc printre trestii cu mainile goale. Verific obsesiv Google Maps, dar parca stau pe loc. Ma gandesc ca pe Golovita, daca se intampla ceva, mai apelezi la o barca, mai suni la politia de frontiera sau la 112. Dar aici, ascuns printre trestiile inalte, nu te mai gaseste nici elicopterul smurdului.