Ce zici de Patagonia? Hm?
chemari si raspunsuri
- Autor subiect DoiNomazi
- Dată creare
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Patagonia este pe lista, dar e mai primitoare cand e iarna in emisfera nordica.
Uitasem datele problemei 
Patagonia este si pe lista noastra din iarna viitoare.
Trimis de pe al meu SM-A300FU folosind Tapatalk
Patagonia este si pe lista noastra din iarna viitoare.Trimis de pe al meu SM-A300FU folosind Tapatalk
Florio
Member
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Si cum ritualul include si pedalarea celor 34-35 de Km pana la locul de inghetata, desi ziua a inceput cu o pana care a necesitat o tura rapida cu masina pana la cel mai apropiat oras si achizitionarea unei camere noi, am pornit pe poteca mai tarziu decat in aniii trecutzi... De data asta, si pe apa si pe uscat, am renuntat la orice camee si am facut fotografii doar cu telefoanele.
De data asta, si pe apa si pe uscat, am renuntat la orice camee si am facut fotografii doar cu telefoanele.
În fiecare an mă minunez cât de frumos e acest Delaware!
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
E frumos, dar daca ai norocul de zile inourate e si mai frumos pentru ca se goleste de turisti...
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Intr-o ultima si scurta iesire la padure inaintea calatoriei ce se apropie, am testat noul "bike carrier" modificat putzin si un sistem nou de montare a camerelor Gopro la biciclete.
De acum inainte vom utiliza o baterie de masina dedicata la fiecare campare pentru nevoile de electricitate, de la pompele de aer, la incarcarea telefoanelor si camerelor...
De acum inainte vom utiliza o baterie de masina dedicata la fiecare campare pentru nevoile de electricitate, de la pompele de aer, la incarcarea telefoanelor si camerelor...
Ultima editare:
Tabara de pe Delaware?
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Da, este cea mai la indemana si ramane mereu la fel de atragatoare.
Are un aer foarte placut. De cate ori o vad in poze mi se face chef sa plec.
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Chemari, intrebari, ajustari si dileme...
Dupa mai multe calcule, am ajuns la concluzia ca nu vom putea cara 400 de litri de motorina pe sectorul dificil si va trebui sa ramanem la 300 de litri, ramanand dependenti, ori de un butoi drop off pe care nu mai avem timp sa-l organizam, sau la noroc razbaterea la un sat de unde am putea, cel putzin teoretic, sa cumparam motorina la supra pretz. Inca nu am decis daca luam 60 sau 80 de litri de apa potabila... Conditiile de drum sunt prea severe pentru amortizoare si intreg sistemul de suspensie... Ce e mai grav, lipsa de motorina, sau periclitarea suspensiilor? Unde exista acel balans perfect intre cata motorina ar trebui sa caram cu noi si conditiile optime de greutate?
Ce bun ar fi fost un Unimog...
De abea astept sa pornim la drum. Perioada asta de pregatiri este mai obositoare decat drumul in sine. Trebuie sa ma opresc din planuri si calcule si sa-mi regasesc somnul noptilor dinaintea plecarii. Degeaba incerc sa controlez fiecare detaliu pentru ca stiu din experienta ca multe lucruri se vor intampla altfel decat ce mi-am imginat si am pregatit. Cum o fi sa fie...
Am descoperit ieri o tentanta abatere de traseu de vreo 200 km (dus-intors) nord de punctul initial de plecare. Probabil ca este singura oportunitate din viata de a vedea locul respectiv si ar fi pacat sa fim la doar 100 Km si sa nu-l vedem. Dincolo de cei 200 Km suplimentari, in fond ce mai conteaza 200 Km vis a vis de cei 6,000+ Km care se aduna deja pe harta, vizitarea locului respectiv inseamna inca o zi intarziere in pornirea "raliului" propriu-zis. Si cum orarul este strict determinat de validitatea multiplelor permise de tranzit si de dificultatile traseului, timpul petrecut in explorarea acestei devieri trebuie recuperat din mers. Am schimbat putzin ruta de plecare marind distantza pe asfalt pentru a putea rula cu o viteza mai mare non-stop 36 de ore (vreo 24 pe asfalt si apoi cel putzin vreo 12 pe drum neasfaltat)
Oare, se mai poate? Mai rezista ochii, reflexele, ca pe vremuri? Se mai poate sta la volan 60 - 64 de ore non-stop, ca in marile traversari de acum 20 de ani?... Ma indoiesc si M. incearca sa ma convinga sa gasim alte optiuni... Poate ca are dreptate, poate ca a venit vremea sa admit ca am imbatranit si ca pur si simplu traiesc intr-un alt organism decat cel de acum 20 de ani si nu se mai poate... dar... dar... dar... parca as mai incerca o data... o ultima traversare de continent, de la un ocean la altul, ruland cat mai mult pe scoartza neasfaltata a planetei...
Oare, chemarea departarilor a ramas mereu aceeasi, sau este doar iluzia unor ecouri pe cale sa se stinga firesc?...
Nu exista decat un singur mod de a afla raspunsul. Salt inainte...
Dupa mai multe calcule, am ajuns la concluzia ca nu vom putea cara 400 de litri de motorina pe sectorul dificil si va trebui sa ramanem la 300 de litri, ramanand dependenti, ori de un butoi drop off pe care nu mai avem timp sa-l organizam, sau la noroc razbaterea la un sat de unde am putea, cel putzin teoretic, sa cumparam motorina la supra pretz. Inca nu am decis daca luam 60 sau 80 de litri de apa potabila... Conditiile de drum sunt prea severe pentru amortizoare si intreg sistemul de suspensie... Ce e mai grav, lipsa de motorina, sau periclitarea suspensiilor? Unde exista acel balans perfect intre cata motorina ar trebui sa caram cu noi si conditiile optime de greutate?
Ce bun ar fi fost un Unimog...
De abea astept sa pornim la drum. Perioada asta de pregatiri este mai obositoare decat drumul in sine. Trebuie sa ma opresc din planuri si calcule si sa-mi regasesc somnul noptilor dinaintea plecarii. Degeaba incerc sa controlez fiecare detaliu pentru ca stiu din experienta ca multe lucruri se vor intampla altfel decat ce mi-am imginat si am pregatit. Cum o fi sa fie...
Am descoperit ieri o tentanta abatere de traseu de vreo 200 km (dus-intors) nord de punctul initial de plecare. Probabil ca este singura oportunitate din viata de a vedea locul respectiv si ar fi pacat sa fim la doar 100 Km si sa nu-l vedem. Dincolo de cei 200 Km suplimentari, in fond ce mai conteaza 200 Km vis a vis de cei 6,000+ Km care se aduna deja pe harta, vizitarea locului respectiv inseamna inca o zi intarziere in pornirea "raliului" propriu-zis. Si cum orarul este strict determinat de validitatea multiplelor permise de tranzit si de dificultatile traseului, timpul petrecut in explorarea acestei devieri trebuie recuperat din mers. Am schimbat putzin ruta de plecare marind distantza pe asfalt pentru a putea rula cu o viteza mai mare non-stop 36 de ore (vreo 24 pe asfalt si apoi cel putzin vreo 12 pe drum neasfaltat)
Oare, se mai poate? Mai rezista ochii, reflexele, ca pe vremuri? Se mai poate sta la volan 60 - 64 de ore non-stop, ca in marile traversari de acum 20 de ani?...
Ma indoiesc si M. incearca sa ma convinga sa gasim alte optiuni... Poate ca are dreptate, poate ca a venit vremea sa admit ca am imbatranit si ca pur si simplu traiesc intr-un alt organism decat cel de acum 20 de ani si nu se mai poate... dar... dar... dar... parca as mai incerca o data... o ultima traversare de continent, de la un ocean la altul, ruland cat mai mult pe scoartza neasfaltata a planetei... Oare, chemarea departarilor a ramas mereu aceeasi, sau este doar iluzia unor ecouri pe cale sa se stinga firesc?...
Nu exista decat un singur mod de a afla raspunsul. Salt inainte...
Ultima editare:
Cand plecati? In ultimii ani plecarile voastre erau in august.
Cat despre rezistenta, e uimitor cat creste atunci cand faci lucrul la care ai visat. dar asta stiti deja
Cat despre rezistenta, e uimitor cat creste atunci cand faci lucrul la care ai visat. dar asta stiti deja
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Cat despre rezistenta, e uimitor cat creste atunci cand faci lucrul la care ai visat. dar asta stiti deja
Uneori viitura entuziasmului nascut din foame de liberate trece peste malurile ruginite ale mecanicii organismului... Pe de alta parte, se pare ca am reusit (iar) sa sugrum o dulce si relaxanta brambureala cu parfum "hipiot", transformand-o intr-un "desant" strict conditionat de grafice. In timp ce lenesha brambureala face loc improvizatiei, derularea desantului este ca un domino amenintzat in permanentza de naruirea unei piese mai slabe.
Astazi ar fi trebuit sa fim pe valuri in pneumatica la ocean, dar, din pacate, nu s-au aliniat detaliile.
Chestia cu locul la 100 de kilometri de ruta voastra... Mie îmi place să nu epuizez totul pe unde trec, tocmai pentru a mai fi loc de întors. Adică, pentru a avea motiv în viața asta ca să revin. Știu, poate unele lucruri se vor pierde astfel, dar au fost cazuri în care aceste „codițe” au funcționat.
Nu veți merge în circuit? De la un ocean la altul inseamna ca nu veti aduce masina „acasa”?
Nu veți merge în circuit? De la un ocean la altul inseamna ca nu veti aduce masina „acasa”?
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Viata-i scurta, buzunarele stramte, chemarile nenumarate si este foarte greu de ajuns de doua ori in acelasi loc. Alaska si groenlanda sunt singurele locuri unde as vrea sa revin.
Trebuie vazuta acum si felia aia de realitate, complet diferita in toate aspectele de restul drumului, pentru ca in mod sigur nu vom mai avea ocazia sa vizitam vreodata zona. Pana la urma, masurat "la centimetru", sunt doar 130 x 2 = 260 Km in plus si doua zile intarziere in grafic datorita activitatilor din zona. Le recuperam intr-un marsh non-stop pe o portziune de asfalt
Nu facem un circuit, ci un fel de zig-zag (parca ar fi volte in vant strans) de la un ocean la altul. Luam masina dintr-o curte de om pe malul unui ocean si o lasam intr-o alta curte de om pe malul altui ocean.
Sau cel putzin asa este intzelegerea.