Poate ca schimbarea locuintei cu un yacht ar putea alina durerea... V-ati mai gandit la varianta asta?
Kirule, au imbatranit oasele si m-au ajuns din urma ploile prin incheieturi. Daca e sa fie barca, generic vorbind, ca nu ma incumet sa-i zic yacht, va trebui sa aiba un grad de confort pe care bugetul nu mi-l permite. Dincolo de pretzul de achizitionare sunt cheltuielile de intretinere, motorina, mancare, fel de fel de nevoi, taxe, alea, alea. Nu mai pot sa ma mut intr-o barca mica (doar ca sa fiu in barca si nu pe uscat) si sa traiesc spartan intr-o marina inghiontit de grija zilei de maine, numarand monezile din buzunar.
Imi place sau nu, am nevoie de contactul periodic cu uscatul pentru a supravietui financiar si nu ma pot bizui pe eventuali calatori la bord. Nu ca as fi autorizat sau competent sa plimb "turisti".
Crede-ma ca am facut calcule cu zecimale si nu mi-a iesit ecuatia. Ca sa nu mai mentionez ca Seasick poate trece de la o tabara la alta intr-un kayak/canoe pe valuri dar nu pot s-o oblig sa traiasca permanent pe o barca.
Barca ideala pentru noi, daca chiar ar fi sa schimbam domiciliul si sa ne mutam permanent pe apa, ar fi un "steel motor sailer" in jur de 70 de picioare, sustinut de un venit stabli de minim $5-6 K lunar.
Facand ce, pe barca pentru a obtine banii aia? Nu-ti da nimeni suma aia daca doar stai pe barca si... continui sa imbatranesti. Sunt multi oameni tineri, priceputi si infometati, gata sa-ti ia locul indiferent ce profesie ai...
Hai ca-mi trag singur doua palme sa ma trezesc si din visul asta...
Sigur ca fiecare are visul si ecuatia care i se potrivesc. Pana la urma si Magellan si Columb si Hook si toti ceilalti au plecat in cautarea necunoscutului si au navigat pe banii altora...
Chiar daca pot, nu vreau sa-mi demonstrez ca sunt capabil sa cumpar un velier mai nou din fibra, la vreo 40-50 de picioare, pentru ca stiu sigur ca n-as fi fericit traind zi de zi pe el intr-o marina, sau dintr-o marina in alta. Da, imi place sa hoinaresc, dar imi place si sa-mi organizez detaliile iesirilor, nu ma pot lasa in voia sortii pentru ca sunt constient ca nu mi-ar fi bine. Daca aveam 20 de ani si eram singur mi s-ar fi rupt in fix paishpe parti congruente, dar la 56 lumea se vede putzin altfel si esti atras de alte detalii si nuantze... mai ales cand chemarile sunt spre destinatii din ce in ce mai putzine si mai greu de atins. N-am bani sa-mi finantez expeditii independente si nici nu prea mai este loc sa devii explorator. "Necunoscut"-ul a ramas un cuvant incitant la un ciocnit de halbe intre amici si pentru ca, cel putzin pe planeta asta, nu mai exista nimic accesibil si necunoscut.
Ma inscriu printre primii la un voiaj interstelar dar stiu sigur ca nu mai apuc sa-l fac..
Deocamdata voi continua sa admir de la peluza pe cei ce-si savureaza bucuriile, care dupa cum poate si cum se pricepe. Si nu in ultimul rand, dupa cum i se potriveste.