Mackone; a spus:
...ne dadeam si acum cu plutele pe rau si stateam la lumina lumanarii...
uneori cred ca asta ar fi cu adevarat un privilegiu...
"Adevarul" este variabil, depinde de perspectiva fiecaruia si se afla undeva la mijloc, dar nu intr-un punct fix... in cel mai fericit caz intr-o plaja de valori determinate de principii, experienta acumulata, consecventa si perseverenta...
Exista "unelte" bine facute care ne ajuta atunci cand e nevoie, de la toporul de silex la GPS-ul de buzunar cu harta satelit, dar putem supravietui si fara ele... acumularea si perfectionarea "valorilor materiale" este o iluzie care ajuta societatea sa functioneze, nu neaparat sa evolueze... mai repede si mai mult, nu este neaparat progres, dupa cum nici faptul ca traiesc conectat online mobil 24/7... in cazul asta tehnologia nu mi-a usurat cu nimic viata iar viteza de comunicare in real time mi-a sporit durerile de cap si angoasele... Pana acum 3 ani am refuzat categoric sa utilizez un telefon celular! Si apoi am trecut direct la smartphones si tableta pe care le tin indopate la zi cu ultimele apps... Recunosc fara ezitare ca imi era mai bine acum 4 ani decat imi este astazi...
iPhone-ul mi-a devenit un fel de "gangrena" ce mi s-a lipit de palma filtrand in permanenta perceptia realitatii... Spun astea tocmai pentru ca, desi cazut in capcana, nu vreau sa se inteleaga ca sunt adeptul celor mai noi (si scumpe) jucarele, materiale, barci, masini, intr-un cuvant "unelte"...
Privind in urma, constat cu oarece nostalgie ca a fost mai amuzant si mai hranitor pentru suflet cand am schiat in blugi si geaca, fara manusi si caciula, propulsat de o bere si hohote de ras, decat acum cand (foarte rar) mai schiez cu goggles (iPhone-ul imi scrisese automat "googles") si manusi si costum de ski. In acelasi timp am invatat si nu pot sa neg ca bumbacul, de exemplu, este aproape inutil intr-o expeditie, in timp ce lana, sau anumite sintetice, sunt mult mai potrivite. Am invatat ca nu toate "uneltele" sunt create la fel, chiar daca seamana... Am incercat in teren multe corturi, de exemplu, si civile si militare, pana am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma invrednicesc sa-mi cumpar cate un Hilleberg adecvat tipului de expeditie (cu conditia sa nu le incurc betele!), am invatat pe propriile bataturi si unghii cazute ce bocanci mi se potrivesc cel mai bine (nu numai la numar), ce tricouri, ce pantaloni, ce ciorapi, ce lanterne, ce baterii, ce cutite si macete, ce camere video, ce genti si rucsaci, ce pneuri la masina, ce ulei (sintetic), ce ceas, ce radio, ce kayak, ce vela, ce mancare si chiar ce hartie igienica (biodegradabila!)
Ma informez, testez, cand am posibilitatea, si imi procur aceste "unelte", nu pentru marca sau renumele lor (de cate ori pot, tai si scot, sau vopsesc cu negru peste etichetele de marca pentru ca imi displac), nici pentru ca mi le recomanda cineva si nici pentru ca au un cost mai mic, sau mai mare (cand nu-mi permit, nu-mi cumpar si am invatat ca inlocuirea cu o unealta ieftina care doar seamana poate fi chiar periculos!).
Sunt departe de a trai Zen, sau de a fi spartan, dar nu sunt nici crescut si trait in puf de apartament. Am mai iesit si eu pe ici pe colo in cateva situatii ce trec de pragul minim al unei vieti confortabile si am mai inteles cate ceva. Macar pe ici, pe colo...
Probabil ca nu este rau sa-ti doresti mai mult decat ai atunci cand pornesti foarte aproape de zero, dar sigur nu este rau sa poti recunoaste cand ai suficient si nu este rau deloc sa te poti opri dintr-o cursa in care nu vei castiga niciodata. Cand vei avea destule obiecte?
Banii ne sunt necesari pentru mobilitate si acces la hrana, adapost, informatie, securitate, si au ajuns aproape indispensabili pentru supravietuire. Este din ce in ce mai dificil sa traiesti "off the grid". Si cu toate astea se poate trai si cu bani putini. Totul depinde de starea de spirit. Fac aceasta afirmatie intelegand ca asta mi se potriveste mie si nu indraznesc sa sugerez ca se poate aplica tuturor.
Imi trebuie anumite unelte care ma ajuta in teren, dar am sanse de supravietuire si fara ele. GPS si baterii cu litiu nu gasesc, dar un pietroi si un bat voi gasi. Si s-ar putea sa-mi ajunga...
Referitor la barca de croaziera, nu vreau doar o barca ca sa am cu ce iesi pe apa. Nu vreau sa fiu barcaholic "de recreatie", vreau sa fiu barcaholic in modul in care traiesc in fiecare moment. Cu respect si admiratie pentru cei care folosesc barcile, de orice fel, doar pentru o iesire la sfarsit de saptamana, sau un concediu, eu stiu ca vreau o barca-locuinta suficient de rezistenta pentru a ma adaposti si cand ploua sau bate vantul la vreo mie, doua, de mile marine departare de tarm, unde stiu ca vreau sa ajung, Pana la urma sunt prea sarac sa-mi pot permite sa cumpar (prea) ieftin sau sa ma inham la un lung si anevoios proces de cumparare/testare a diverse barci progresiv. Frumusetea este ca si daca o dam in bara si investim tot ce avem intr-o barca ce nu ni se potriveste in totalitate, va trebui sa ne adaptam si noi. Asta e...
Sunt constient ca am mai multe sanse sa mor lovit de fulger, sau chiar sa ma urc pe Everest, decat sa fiu proprietarul unei Beowulf...
Iar daca cumva nu vom ajunge sa ne mutam pe barca, nu inseamna ca mi-am ratat chemarea vietii... Chestia cu orice se poate daca chiar vrei este ceva mai complexa decat o reclama la o dieta de slabire sau sampon impotriva matretii...
Atat timp cat nu se transforma in turniruri de argumente menite sa se sfarseasca cu invinsi si invingatori, discutiile despre materialele de constructie, marime si forma, preferinte de chila, vele, motor si cabina, vopseluri si programe de intretinere (a propos, ce dracu inseamna mentenenta? eu stiu maintenance si intretinere si asta folosesc) sunt extrem de utile prin facilitarea schimbului de informatii. Eu invat multe, si aici si pe alte forumuri de specialitate. Citesc si incerc sa inteleg cat mai bine coreland cu ceea ce stiu sau am experimentat deja, dar asta nu inseamna ca voi urma ad literam sfatul cuiva anume...
Discutiile despre fericire si impliniri imi sunt dragi dar propun sa deschidam un topic separat pentru a evita sufocarea informatiilor concrete cu exercitiile de exprimare ale starilor emotionale...
Arca aia a lui Noe trebuie sa fi avut peste 35 de picioare...
