Asa este, o data cu cresterea numarului variabilelor numarul de combinatii posibile creste razant.Depinde ce are Putin in cap , ca daca vrea sa ia pana in Transnistria , o sa aiba nevoie si de Odessa .
Ascultand acum "propaganda vestica" am un puternic sentiment de deja-vu, cunosc toate textele (cu alte nume) de la
cursurile de Socialism Stiintific (era de fapt utopic, nu stiintific) si din armata , de la tentativa de indoctrinare-imbecilizare,
trecuta in orar EPO (Educatie Politica si Ostaseasca).
(Remarca mea NU are nimic de-a face cu postarea originala a lui Shotgun).
1.
Vestul cel Luminat si Democratic a cazut insa brusc intr-o amnezie profunda.
2.
In 1854 o forta navala expeditionara, compusa in principal din trupe britanice si franceze au debarcat in Crimeea, cu scopul de a nimici flota ruseasca si
a distruge principala lor baza navala, Sevastopolul.
Scopul strategic era sprijin acordat "omului bolnav a Europei", adica salvarea Imperiului Otoman.
Da, da tocmai ei, campionii democratiei doreau mentinerea status -quoului, cu un imperiu cam inghetat in feudalism
dar bun client si totodata furnizor de incredere pt britanici
Iar rusnacii tocmai invers, adica reimpartirea sferelor de influenta.
Si munceau asidu (razboaiele ruso-turce) cam din vremea tarului Petru cel Mare
(care a inceput cafteala in nord , cu suedezii dar si in sud cu imperiul otoman) si pana la incheierea ostilitatilor , in 1878.
Sevastopolul a cazut dupa aproape un an de asediu.
Rusii au platit un tribut de sange enorm, dar si fortei expeditionare anglo-franceze i-a trecut cheful de alte incursiuni
(Doar ca fapt divers - bronzul din care se toarna ceea mai inalta distinctie militara britanica, Victoria Cross provine din tunuri capturate la Sevastopol)
3.
In timpul celui de al doilea Razboi Mondial cucerirea Crimeei n-a mers nici usor, nici repede.
Armata sovietica a opus rezistenta indarjita, apoi unii au fost evacuati, altii s-au predat sau au pierit,
iar altii s-au alaturat partizanilor.
Grupele de partizani nu au fost eliminate definitiv niciodata.
Parte a misiunii Armatei Romane din Crimea era tocmai nimicirea partizanilor.
Apoi in 1944 s-a intors roata , sovieticii au recucerit Crimeea, atat armata germana cat si cea romana a suferit pierderi mari.
O parte din trupe au fost evacuate tocmai de marina militara romana, debarcandu-le la Constanta.
4.
In constiinta ruseasca (si istoriografia lor) luptele din Crimeea (atat in 1854-55 cat si 1941-44) sunt trecute - evident - la capitolul fapte de vitejie.
5.
Crimea a fost parte a Imperiului Rus, si din 1921 era incorporata in Republica Autonoma Sovietica Crimea.
Asta pana in 1954.
La cca un an de la moartea lui Stalin, Nikita Hrusciov aflat inca in cautarea unor aliati meniti sa-l ajute la consolidarea pozitiei de Secretar General,
a facut practic "cadou" Ucrainei entitatea numita Republica Autonoma Crimea .
Argumentatia ucraineana recenta, cum ca "schimbarea de propietar" a fost legitima , actul fiind aprobat de Sovietul Suprem,
este pe cat de ridicola pe atat de puerila.
Sovietul Suprem era un organ de votare (ridicat mainile, la "Da") al PC URSS , si oricum, adunatura de politruci din acea orgabnizatie NU ERA REPREZENTATIVA
pentru regiune.
Insa populatia (din Crimea) nu a fost consultata in 1954, si oricum acolo erau inca socoteli neincheiate
(de ex intre tatarii din Crimea , deportati en-bloc de tautucul Stalin si conducrea statului.
fiecare ancorandu-se in versiunea proprie a istoriei).
6.
In anul 1994 SUA si Marea Britanie - ca membrii in "Clubul Nuclear" au prezentat tot felul de garantii junei numite Ucraina,
doar-doar sa renunte la armele nucleare stocate pe teritoriul ei si sa permita
"repatrierea" acestora in Federatia Rusa.
Insasi cuvantul "repatriere" este cu cantec, adica cu conotatia - arme originare din Federatia Rusa.
Ucrainienii - aflati si atunci in pragul unui faliment economic au acceptat prpounerea si au incasat drept contrapartida niste credite nerambursabile.
7.
Ei, acum "Puterile Garante" (SUA si Marea Britanie dar partial si Franta) se vaieta ca niste babute la vazul unui accident rutier,
dar in afara de a-si frange mainile si tirade propagandistice nu fac nimic.
Fiindca cf calculelor proprii nu merita, deci devine "not my business"+
8.
Cat de ferm convinsi sunt fortele armate ucrainiene de "certitudinea" ca Crimea le apartine, rezulta clar
din scenariul cum au fost ocupate cazarmile, si apoi navele.
Cu 2-3 axceptii nu a existat nici un schim de foc intre fortele terestre.
(au existat vreo 2-3 morti la Simferopol, la un centru de comanda, inpuscati de lunetisti pro-rusi, drept avertisment ca este timpul sa-si adune mapele si sa se care
TOATE navele au fost ocupate fara lupte si nu s-a tras nici macar un obuz asupra asa-zisilor atacatori.
Ba dimpotriva, unii au negociat cu rusii sa organizeze macar niste artificii,
care putea servi drept motiv pt predare,
altfel militarii ucrainieni riscau sa fie acuzati (ulterior) de tradare.
Nu a existat nici un semnal clar, hotarat cum ca comandantii de nava ucrainieni ar incerca sa-si salveze navele, la inceputul demonstratiilor pro-ruse
de la Sevastopol si Simferopol nu au iesit in larg, sau in ape internationale.
Probabil nici nu mai aveau autoritatea necesara, si daca ar fi incercat, marinarii ii aruncau pur si simplu in apa,
cam asa au procedat si matelotii imbatati de pe "Aurora" cu ofiterii in anul de gratie 1917
Fortele de politie speciala (BERKUT) au trecut en-bloc in tabara rusa.
Este logica intrebarea:
- daca esti ferm convins ca cineva ti-a luat ceva ce iti apartine, de ce nu te opui?
Ori au ucrainienii un complex de inferioritate bine dezvoltat fata de rusi,
ori nici nu erau asa de convinisi de afirmatia ca Crimea le apartine... fiindca s-au carat fara sa lupte.
Ultima editare: