Smokey
Mic barcaholic
De dimineață facem planul pentru următoarele zile, toată lumea era deja cât de cât familiarizată cu viața pe un velier și puteau decide în cunoștință de cauză asupra traseului, distanțelor și locurilor de înoptat. După un vot democratic următoarea destinație aleasă este un golf in sudul insulei Sveti Klement, peste deal de marina Palmizana, unde vom sta și peste noapte la ancoră.
Scurta distanță o parcurgem relaxați la vele cu vânt de travers și mare larg, cu lecții de ținut timona pentru micii pirați, noduri marinărești pentru cei interesați și plajă pentru fete. Ce putea fi mai frumos? Păi niște delfini! Aceiași prieteni din ziua precedentă s-au arătat din nou, în aproximativ aceeași zonă. Din nou s-au lăsat fotografiați și filmați timp de mai multe zeci de minute, până când s-au terminat bateriile din aparate. O reîntâlnire cu adevărat fantastică, o experiență minunată care sper că le va oferi copiilor subiect pentru celebra compunere despre ”cum mi-am petrecut vacanța de vară”.
Golful în care vroiam să ancorăm era descris la superlativ în toate siteurile și cărțile pilot, așadar era plin ochi. Având o formă de U cu deschiderea spre sud, lateralele erau ocupate cu bărci la ancoră legate la mal, pe mijloc multe bărci doar la ancoră iar în capătul gofului câteva restaurante și plajă. Ne alegem un loc pe lateral, ancorăm din două încercări, bătuți și de un vânt lateral, în final după ce prinde ancora ne legăm barca la mal cu o parâmă lungă, în spiritul locului. Colegul de ancoraj nu e mulțumit de manevră și mă avertizează că ancora mea este la ”doar” 5 metri de ancora lui și-mi cere impetuos să o mut mai încolo. Mă amuză cererea lui, probabil omul n-a fost niciodată prin Grecia să acosteze într-un port aglomerat, dar fie, e primul venit și trebuie să mă conformez. Mola pupa, vira ancora și ne mai distram zece minute cu ancoratul astfel încât domnul vecin să nu fie deranjat. Intre timp copii mă întreabă dacă respectivul m-a supărat și nu cumva trebuie pedepsit cu ceva bombe cu apă ... Acum îmi dau seama că anii petrecuți la sailing în Grecia mi-au prins foarte bine.
Nimic nu ne poate strica buna dispoziție, așadar începem demonstrațiile de sărituri în apă, facem scufundări, ne plimbăm cu bărcuța la mal și ne bucurăm de mare, soare și atmosfera relaxantă. Pentru prânz ne uităm circumspecți spre restaurantele de pe plajă și decidem să ne încercăm norocul, cu rezerva de a pleca la cel mai mic semn de mișcări suspecte.
De data aceasta avem parte de o experiență diametral opusă, un prânz excelent într-o locație mirifică, servire promptă și mâncare delicioasă. Recomand oricui ajunge în zona Palmizana (marina e peste deal, la 3 minute de mers) restaurantul Toto’s.
Dupămasa e program de voie, iar seara facem planuri pentru a doua zi, luminați de o lună plină răsărită din pădurea de pini. Ne pregătim pentru o călătorie mai lungă, într-un oraș-vedetă al Croației – Korcula, orașul lui Marco Polo.
Scurta distanță o parcurgem relaxați la vele cu vânt de travers și mare larg, cu lecții de ținut timona pentru micii pirați, noduri marinărești pentru cei interesați și plajă pentru fete. Ce putea fi mai frumos? Păi niște delfini! Aceiași prieteni din ziua precedentă s-au arătat din nou, în aproximativ aceeași zonă. Din nou s-au lăsat fotografiați și filmați timp de mai multe zeci de minute, până când s-au terminat bateriile din aparate. O reîntâlnire cu adevărat fantastică, o experiență minunată care sper că le va oferi copiilor subiect pentru celebra compunere despre ”cum mi-am petrecut vacanța de vară”.
Golful în care vroiam să ancorăm era descris la superlativ în toate siteurile și cărțile pilot, așadar era plin ochi. Având o formă de U cu deschiderea spre sud, lateralele erau ocupate cu bărci la ancoră legate la mal, pe mijloc multe bărci doar la ancoră iar în capătul gofului câteva restaurante și plajă. Ne alegem un loc pe lateral, ancorăm din două încercări, bătuți și de un vânt lateral, în final după ce prinde ancora ne legăm barca la mal cu o parâmă lungă, în spiritul locului. Colegul de ancoraj nu e mulțumit de manevră și mă avertizează că ancora mea este la ”doar” 5 metri de ancora lui și-mi cere impetuos să o mut mai încolo. Mă amuză cererea lui, probabil omul n-a fost niciodată prin Grecia să acosteze într-un port aglomerat, dar fie, e primul venit și trebuie să mă conformez. Mola pupa, vira ancora și ne mai distram zece minute cu ancoratul astfel încât domnul vecin să nu fie deranjat. Intre timp copii mă întreabă dacă respectivul m-a supărat și nu cumva trebuie pedepsit cu ceva bombe cu apă ... Acum îmi dau seama că anii petrecuți la sailing în Grecia mi-au prins foarte bine.
Nimic nu ne poate strica buna dispoziție, așadar începem demonstrațiile de sărituri în apă, facem scufundări, ne plimbăm cu bărcuța la mal și ne bucurăm de mare, soare și atmosfera relaxantă. Pentru prânz ne uităm circumspecți spre restaurantele de pe plajă și decidem să ne încercăm norocul, cu rezerva de a pleca la cel mai mic semn de mișcări suspecte.
De data aceasta avem parte de o experiență diametral opusă, un prânz excelent într-o locație mirifică, servire promptă și mâncare delicioasă. Recomand oricui ajunge în zona Palmizana (marina e peste deal, la 3 minute de mers) restaurantul Toto’s.
Dupămasa e program de voie, iar seara facem planuri pentru a doua zi, luminați de o lună plină răsărită din pădurea de pini. Ne pregătim pentru o călătorie mai lungă, într-un oraș-vedetă al Croației – Korcula, orașul lui Marco Polo.