"Mai bine înţelepti duşmani,
Decat prieteni gugumani
Tâlharul dovedi bun simt,
Maimuţa omori pe prinţ.
-Cum asta? intreba Izbinda.
Atunci Obraz prinse a-i istorisi doua pilde intr-una singura:
VRAJMASUL CEL INTELEPT
A fost odată un prinţ ce legă prietesug cu un fecior de negutator si unul de sfetnic. Nu trecea zi fara ca tustrei sa se intilneasca si sa-si petreaca vremea impreuna, prin gradinile si templele cetatii. Incetul cu incetul, printul se arata a dispretui mesteşugul armelor, al cirmuirii si al vinatorii, pina ce, intr-o buna zi, tatine-sau, craiul, il certa zicindu-i ca nu se vadeste a fi vrednic de domnie. Printul le impartasi prietenilor sai ocara ce i-o zvirlise craiul si-i indemna:
-Hai sa plecam in lume si sa dovedim ca nu sintem chiar atit de nevrednici precit ne socotesc unii. Ceilalti se invoira si tustrei prinsera a se sfatui incotro s-o apuce. Feciorul negutatorului grai cel dintii:
-Precum stiti, nu poti faptui nimic in lumea asta fara sa ai punga doldora de bani. Asadara, s-ar cuveni ca mai intii sa mergem la Muntele Fermecat, unde vom gasi sumedenie de pietre nestemate, si vom putea trai dupa pofta inimii.
Zis si facut. Purcesera pe data la drum si nu dupa multa vreme ajunsera la Muntele Fermecat, unde intimplarea facu ca fiecare dintr-insii sa gaseasca un giuvaer nepreţuit, mare
cit o aluna. Atunci cei trei prieteni se aşezara din nou la sfat. Acum grai feciorul de sfetnic:
-Precum ştiti, eu sint fecior de sfetnic, asadara m-am invrednicit a nascoci o mijlocire a ne pazi giuvaerurile de tilharii ce, fara indoiala, haladuiesc prin aceste pustietaţi. Anume sa le inghiţim si sa le purtam in pintece pina ajungem intr-un loc umblat. In ast chip, nu vom cadea prada sarlatanilor, tilharilor de drumul mare sau altor oameni de acest soi.
La vremea prinzului fiecare isi viri giuvaerul sau in mincare si-1 inghiti. Dar in vreme ce faptuiau acestea, un tilhar, care se hodinea pe creasta muntelui, ii zari si cugeta in sinea sa:
- Ia te uita! si eu care am colindat muntele asta blestemat vreme de o saptamina, fara sa gasesc nici urma de nestemate. Ma voi prinde tovaras cu dinsii şi indata ce, razbiti de osteneala, se vor culca si vor atipi, ii voi spinteca şi le voi lua nestematele.
Cu acest gind se pogori de pe munte, ii ajunse din urma si le zise:
-Oameni buni, mi-e teama sa umblu de unul singur prin aceste locuri pustii. Lasati-ma, rogu-va, sa ma alatur domniilor voastre spre a calatori impreuna.
Cei trei prieteni se invoira pe data, caci era lucru cuminte sa fie mai multi, spre a se apara de primejdiile acelui codru şi-astfel tuspatru purcesera la drum impreuna.
In acel codru, nu departe de poteca pe care mergeau ei, se afla un catun de oameni certati cu legea, pitit intr-un luminis si inconjurat de jungla deasa. In vreme ce treceau pe la marginea catunului, drumetii nostri vazura sumedenie de colivii in cari se aflau tot soiul de pasari, deoarece capeteniei acelor tilhari ii placeau mai mult zburatoarele si le cunostea graiul. Indata ce-i zari, o pasare maiastra prinse a cinta din rasputeri. lar capetenia pricepu indata cintul pasarii si le zise plin de bucurie firtatilor sai:
-Aflati ca asta pasare maiastra imi spune ca drumetii de colo au la dinsii pietre nestemate. Asadara, dati fuga si puneti mina pe ei fara zabava.
Tilharii ii implinira pe data porunca si-i adusera pe tuspatru legati fedeles. Capetenia ii despuie de vesminte cu mina sa, dar nu afla nimic asupra lor. Atunci ii slobozi sa piece in drumul lor numai c-o zdreanta legata in jurul soldurilor. Dar pasarea cea blestemata prinse a ciripi acelasi cint, drept care capetenia ii inturna din drum si-i cerceta cu mai multa strasnicie. Şi, negasind nici urma de nestemate, le dadu drumul, dar pasarea cinta iarasi, cu si mai mult foc, acelasi viers. Capetenia ii chema iarasi indarat si prinse a-i iscodi:
-Iata, aceasta pasare maiastra nu minte niciodata. Acum imi da de stire ca aveti asupra voastra niscai pietre scumpe. Unde le-ati tainuit?
De-am fi avut asupra noastra asemenea bogatie, grai feciorul de sfetnic, ai fi aflat-o pina acum negresit, caci ne-ai cercetat cu de-amanuntul atit vesmintele cit si trupul.
— Daca pasarea o fine una si buna, ii dadu raspuns capetenia, inseamna ca nestematele se afla in burble voastre. Asadara, de nu va induplecati a mi le da de buna voie, miine in zori va voi spinteca si mi le voi lua singur. Si dadu porunca sa fie zavoriti tuspatru intr-o hruba afunda, puind şi o straja inaintea portii. Atunci tilharul ce fusese inchis dimpreuna cu ceilalti prinse a se framinta: «Miine in zori, ticalosul acela va spinteca pintecul tovarasilor mei, si, cind va afla asemenea frumusete de nestemate la dinsii, nu va pregeta de fel sa ma casapeasca si pe mine. Astfel ca orice s-ar intimpla voi muri negresit. Atunci ce sa fac? Mai intelept ar fi, de vreme ce tot nu voi afla scapare, sa cer ingaduinja acestui ticalos sa flu eu jertfit cel dintii, si astfel sa cer a-i izbavi pe cei ce eu insumi voiam sa-i ucid. Caci de-mi va despica burta si nu va afla nimic inlauntru, oricit ar fi de lacom si de nelegiuit, tilharul acela ii va socoti si pe ceilalti la fel de saraci si nu-si va mai incarca cugetul in chip zadarnic cu alta moarte de om. Unde mai pui ca astfel, daru-indu-le tovarasilor mei viata pe care voiam sa le-o rapesc, imi voi inlesni, printr-o fapta buna, renasterea intr-un trup mai curat si mai putin pacatos. Sa mor, asadara, ca un intelept, macar ca mi-am facut-o cu mina mea, urmind pe acesti calatori cu gind a-i pierde şi a-i jefui». Si tot cugetind astfel, iata ca se ivira zorile. La rasaritul soarelui, capetenia se gati a-i despica pe cei trei prieteni, cind hotul isi inalta bratele catre dinsul si il ruga plin de umilinta:
— Nu pot sa privesc cum sint spintecati fara vina acesti frati ai mei. Ai mila si taie-ma pe mine mai intii.
Capetenia se invoi pe data, dar spintecindu-1 nu gasi nici urma de piatra scumpa in pintecul sau. Atunci se cai amarnic pentru fapta sa si striga:
— Vai mie! M-am lasat minat de-o lacoma pornire, inselat fiind şi de cintul pasarii aceleia ticaloase, savirsind astfel o fapta crincena. Fara indoiala ca nici in pintecul tovarasilor
sai nu voi afla mai multe nestemate ca la ast nefericit.
Si zicind acestea, capetenia ii slobozi pe cei trei prieteni sa mearga in drumul lor, macar ca blestemata pasare nu contenea cu cintul ei vestitor de nestemate. Astfel scapara nevatamati, prin intelepciunea si bunatatea unui vrajmas. Si dupa ce mersera o vreme prin acel codru pustiu, ajunsera in cele din urma la un tirg, unde erau de-acum slobozi de orice primejdie. De aceea zic:
Mai bine intelepti dusmani s.a.m.d.
Si prinse a-i istorisi mai departe:
UN PRIETEN NATlNG
In tirg vindura cele trei nestemate, iar galbenii dobinditi fura pusi inaintea printului. Acesta le impartasi gindul sau de a lua tronul craiului din acel tinut, drept care il numi pe feciorul de sfetnic vizir, iar pe fiul negutatorului vistiernic. Apoi, cu galbenii ce-i ciştigasera de pe urma pietrelor scumpe, naimi sumedenie de lefegii, alcatuind o oaste de pedestraşi si alta calare pe elefanti şi porni razboi impotriva craiului bastinas. In scurta vreme il invinse, ucigindu-1 in lupta dreapta, şi se sui dinsul pe tron in locul sau. Dupa care lasa grija domniei in seama celor doi prieteni ai sai iar el se deda placerilor trupesti, traind in huzur si desfatare. De la o vreme, tot zabovind in serai, lega prietesug cu un maimutoi ce se aciuise pe la grajdurile craiesti din preajma. Caci e lucru ştiut ca domnii işi aleg in chip firesc favoripi dintre papagali, porumbei, berbeci, maimute, ori alte ase-menea vietati.
Cu vremea, maimupiul nostru, rasfatat si indopat cu tot soiul de bunatati, de catre insusi craiul, se facu mare şi voinic, iar domnul il iubea aşa de mult si avea atita incredere in-tr-insul, incit il inalta la rangul de spatar. Acum, craiul avea, printre altele, o dumbrava harazita desfatarilor, cu felurite soiuri de copaci si un covor de iarba verde si matasoasa. Cind veni primavara, el baga de seama negraitele frumuseti ale acestei dumbravi, caci te imbiau la dragoste parfumul si miasmele desfatatoare ale copacilor in floare si zumzetul lenes al roiurilor de albine imbatate de scare şi de dulceata aromelor. Drept care se duse impreuna cu craiasa in acea dumbrava, unde petrecura multe ceasuri de incintare, pina ce, cuprins de toropeala somnului, craiul grai catre maimutoi:
— Eu ma voi hodini citava vreme la umbra acestor copaci, si-n ast rastimp tu vei avea grija ca nimeni sa nu vie in preajma sa ne tulbure somnul.
Dupa care craiul atipi. Nu dupa multa vreme o albina, ademenita de mirosul imbatator al florilor şi de alte parfumuri imbietoare, prinse a se invirti in jurul craiului pina ce poposi pe fruntea sa. Vazind-o, maimutoiul se infurie: «ia te uita! sub ochii mei aceasta giza ticaloasa tulbura somnul mariei sale!» şi cerca s-o izgoneasca. Dar cu toata truda sa, albina nu contenea a bizii deasupra capului craiesc. Atunci maimutoiul, orbit de minie, isi trase spada de la sold si izbi albina cu toata puterea, taind impreuna cu dinsa si capul stapinului sau. Iar craiasa ce dormea alaturi de dinsul, tresari inspaimintata la şuierul palosului si vazind fapta maimutoiului, prinse a plinge cu hohote, strigind:
— Ticalosule! Maimutoi fara minte! Pentru ce ai savirsit aceasta fapta cumplita? Si maria sa care te iubea atita, increzindu-se in tine.
Atunci maimutoiul ii povesti intimplarea, dar cele savirsite nu mai aveau indreptare, astfel ca toata lumea il coplesi de ocari, izgonindu-1 de la curte.
Asadara, inteleapta e zicala ce te sfatuieste a nu lega prietesug cu un netot, cum se vadeste si din pilda craiului si a maimutoiului.
Iata, de aceea zic:
Mai bine înţelepti duşmani,
Decat prieteni gugumani
Tâlharul dovedi bun simt,
Maimuţa omori pe prinţ."
- Panciatantra-
. Misto barca ta, sa o stapanesti sanatos, si sa o pui la punct dupa cum ai placerea. Despre inbox-ul full, dateaza de pe vremea cand scriam si comunicam intens pe forumul barcaholic, ceea ce nu mai e cazul (prea multa politica pe aici 
