Lacul de pe Tisa - Kisköre Reservoir - Kiskörei-víztározó

[CrocodiluDiluDilu]

Raport de activitate

Împreună cu Marcel şi OldRat am fost în tura pe lacurile de pe Tisa. Pentru a diversifica un pic, am ales o altă zonă decât cea abordată anul trecut, şi anume extremitatea sudică cu abordare din localitatea Abadszalok.
Sa o luam cronologic.

La ora 7:30 caiacele (deja celebrele Gringo, Lady Ga Ga si Rotomod verde) erau amarate pe spatele Bagherei.
Traseul spre Abadszalok a fost: Oradea - Borş - Berettyoujfalu - Puspekladany - Karcag - Kenderes - Kuntregyes - Abadszalok, in total 145km. Soseaua este pe alocuri impecabila, pe alocuri buna, mai putin drumurile "judetene" Kenderes - Kuntregyes - Abadszalok care sunt petecite si superpetecite.
La Abadszalok am gasit o cochetă marină prin care în această perioadă a anului cam sufla vântul.

Asta nu insemna insa ca nu existau ambarcatii

A urmat punerea în temă a coechipierilor cu traseul ales, o masă frugală, descărcarea calabalâcului şi lansarea pe apă. Erau 12C.

Traseul arăta asa:

si avea 13 km. Ca si localizare in ansamblul lacurilor este situat in punga extrem sudica.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Partea nautică

Sărim în caiace şi din câteva padele suntem la apă. Prima parte a traseului urmăreşte malul, un prilej bun pentru a trece în revistă facilităţile de agrement.

Marină

Schi nautic (bine că suntem încă în extrasezon

Aquaparc

Far - probabil pentru cei pe care-i prinde noaptea la pescuit ​

Iaca cum ne-am distrat:

Vărsătorul

Primăvara se înfiripa timid: deasupra brâului de stuf uscat, se yăreau punctuleţele verzi ale frunyelor ce stăteau să pocnească.

Nici urmă de nuferi în anotimpul ăsta. Doar câţiva ciulini uscaţi erau duşi în derivă de valuri. În schimb raţele măcăiau şi decolau greoi ca nişte hidroavioane atunci când ne apropiam de ele. Într-un golfuleţ, o duzină de lebede îşi etalau grasţia tăcută. Ştiind că sunt păsări mai greoaie, ce se gândesc bine până să-şi ia zborul, m-am decis să-mi încerc norocul de fotograf. Am pornit aparatul foto, am zoomat la maxim şi astfel pregătit am început să padelez ritmic, din ce în ce mai tare, înaintând cu viteza maximă posibilă pe o direcţie ce le închidea lebedelor retragerea din golf. la început au fugit din calea mea pe apă însă viteza mea era superioară şi le-aş fi ajuns şi atunci, prima a bătut aerul cu aripile ... Am lăsat instantaneu padela şi am apucat aparatul foto. Intrase în regim economic şi am pierdut o secundă până să-l activez, timp în care auzul înregistra alte şi alte bătăi din aripi, urmate de un şuierat ca de planor: stolul se ridicase în aer.
Rămas fără guvernare, caiacul a virat într-un bord, obligându-mă să mă răsucesc din trunchi în încercarea de a încadra trei lebede ce zburau grupat la rasul apei. Am mai aşteptat doar o fracţiune de secundă necesară aparatului pentru a face şarful şi am apăsat pe declanşator. Era şi momentul căci caiacul continua să vireze şi pentru a compensa, mă răsucisem mai tare ca gimnastele noastre la olimpiadă.

N-am mai apucat să declanşez a doua oară fiindcă redresarea caiacului a necesitat câteva secunde, timp în care stolul s-a îndepărtat. Cu ochii după padelă, caiac şi aparatul foto, n-am apucat să văd nici zborul frumoaselor păsări. Am rămas doar cu imaginea surprinsă de aparat ...

Mi-am mai încrecat norocul şi cu alte specii

În curând am ajuns pe unul din traseele nautice din zonă, marcate cu indicatoare ...

... apoi la un stăvilar unde semaforul era roşu, aşa că a trebuit să trecem de el pe uscat.

După această porţiune am intrat pe braţul Tisei. Am scos GPS-ul ca să măsor viteza curentului: 2km/h. Cu acest supliment am parcurs iute porţiunea ce ne separa de canalul ce trebuia să ne readucă în marele lac.

Trebuia să traversăm prin mijlocul lacului cale de 2km. Se pornise un pic vântul ce creease hulă, dar nu cine ştie ce. În 25 de minute, padelând susţinut, ajungeam din nou în marină.

Tura durase 5 ore şi ne părea rău că se terminase. Urma împachetatul, îmbarcarea auto şi drumul spre casă. Dar ne părea bine că vremea fusese excelentă şi plăcerea maximă.

 

[CrocodiluDiluDilu]

O lună mai târziu

De vreme ce lacul Floroiu este ţinut încă la cote scuzute pentru revizia barajului, Tisa a devenit principalul teren de joacă. Chiar dacă împachetatul, despachetatul şi drumul tind să dureze aproape cât tura pe apă, destinaţia rămâne viabilă chiar şi pentru pentru ture de o zi, cu plecare din Oradea. Prognoza meteo anunţa ploaie şi frig pentru duminică dar sâmbătă era încă OK,aşa că vineri seara, pe la ora 22, i-am sunat pe Leo şi Lia, doi împătimiţi de natură care chiar dacă n-au absolvit decât cursul de iniţiere ţinut astă toamnă pe malul Crişului, au acceptat instantaneu invitaţia. Am încropit repede un traseu pe Google Earth care să conţină de toate (inclusiv km) si l-am trimis pe email, să-l bage Leo pe GPS. Traseul propus este cel cu linie galben/verde şi totaliya 19,5 km (traseul roşu este cel făcut în aprilie). Un traseu adevărat, nu glumă!

Dimineaţa totul s-a derulat conform planului şi la ora 10 debarcam în Tiszafured, capătul sudic, unde sunt ceva marine.

De la stânga la dreapta: Baghera, Leo, Gringo, Lady Ga Ga şi Lia​

Cum am ieşit din maşină m-a lovit mireasma fânului proaspăt de pe o tarla abia cosită ce dădea pe malul Tisei. Malurile erau numai bune de dat caiacele la apă, cu maluri joase şi fără pietre. Am mâncat la repezeală pe pajişte şi am ieşit nerăbdători pe apă.

O zi tipică de mai, cu multă lumină şi culori saturate

Stăvilarul canalului ce leagă Tisa de lacuri

Prima parte a traseului s-a derulat pe canal, apoi am ieşit pe lac. Orizontul s-a îndepărtat brusc. Înainte de a părăsi malul, am debarcat ca să urcăm întrun observator.

În larg am fost martorul unei întâmplări stranii. Am văzut de departe o pată albă plutind între ape şi m-am apropiat să văd ce e. Aşa cum am bănuit, era vorba despre un peşte plutind cu burta în sus. Peşte e totuşi puţin spus fiindcă măsura după estima mea cam 75 cm în lungime. M-am învârtit puţin în jurul lui căutând un unghi cât mai bun pentru a face o fotogafie când, tipul a înviat şi, e drept, nu prea sprinten, s-a lăsat la fundul apei. Deşi nu aveam motive să mă tem, m-am cam speriat când l-am văzut în acţiune, poate şi fiindcă nu mă aşteptam să mişte. În scurt timp a apărut şi Leo căruia i-am povestit episodul dar nu bine am apucat să termin când l-am văzut iarăşi cu burta în sus, ceva mai departe. Leo a fost de părere că era pe moarte.

Am găsit irişi şi nuferi.

Lacurile fiind artificiale, nu mai vechi de 30 de ani, flora de pe mal nu e întotdeauna cea clasică pentru acest tip de peisaj. În multe locuri în locul sălciilor şi a stufului întâlnim alte specii, cum ar fi aceşti copaci asemănători cu mestecenii, dar foarte fotogenici.

​

La fel ca în deltă, cele mai faine locuri sunt cotloanele pitite, necirculate. Am găsit în drumul nostru un canal îngust ce promitea să ne arate lucruri interesante şi care s-a ţinut de cuvânt conducându-ne la un lac izolat, plin cu păsări (chiar dacă în imaginile mele nu apar)

În cele din urmă am revenit la traseul nostru. Seara stătea să se lase şi în ciuda oboselii, am mărit cadenţa pentru a ajunge la maşină.
La locul de acostare am avut o plăcută surpriză. Ne aştepta o mulţime de oameni, ba aduseseră şi o staţie de amplificare şi nişte boxe din care se revărsa o muzică plăcută. Când ne-am mai apropiat am zărit mireasa şi totul s-a lămurit

 

[OldRat]

Cred ca asa trebuie facuta munca de informare despre acest gen de activitate, precum si educarea participantilor, cum o face Crocodilu':
telefon: "Hai cu mine!"; raspuns: Nu pot, n-am cu ce."; replica: "Iti dau eu tot felu', tu numa' vino!"
De luat notite si de urmat exemplul.
Respectuoase salutari!

 

[sgmboat]

da foarte frumos

 

[Alex78]

Of... Ca sa citez din marii clasici (Buciu): am erectii nautice . Pacat ca sunteti asa departe.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Of... Ca sa citez din marii clasici (Buciu): am erectii nautice . Pacat ca sunteti asa departe.

Toti suntem departe de ceva. Eu sufar ca sunt departe de Dunare si Delta asa ca lacurile de pe Tisa sunt salvarea mea. Exista insa si langa Bucuresti o mlastina de-asta: stii de ea?

 

[klimm]

Dorin, cand mai iesi, te rog lasa-ma sa stiu. In afara de ceva viituri cu raurile s-a cam terminat
Felicitari pentru iesire, fain peisaj si cum ziceai, mai aproape decat delta

 

[klimm]

Of... Ca sa citez din marii clasici (Buciu): am erectii nautice . Pacat ca sunteti asa departe.

Da, canoea pe sub salcii, cred ca poti dormi in canoe daca chiar ai chef.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Dorin, cand mai iesi, te rog lasa-ma sa stiu. In afara de ceva viituri cu raurile s-a cam terminat
Felicitari pentru iesire, fain peisaj si cum ziceai, mai aproape decat delta

OK. Tot timpul sunt in cautare de coechipieri. Desi uneori ma hotarasc instant, cum a fost vineri seara.

 

[sgmboat]

deci daca asa sta treaba da-mi de veste si vin si eu

 

[Alex78]

Exista insa si langa Bucuresti o mlastina de-asta: stii de ea?

Cred ca te referi la Comana. Din pacate nu prea citesc de activitati ca ale voastre pe aici pe la Bucuresti. Si singur pe apa curgatoarea ma duc si nu ma mai intorc ).

 

[CrocodiluDiluDilu]

Cred ca te referi la Comana. Din pacate nu prea citesc de activitati ca ale voastre pe aici pe la Bucuresti. Si singur pe apa curgatoarea ma duc si nu ma mai intorc ).

Da, la Comana ma refeream. Cat despre intors, nu trebuie. Trebuie doar sa ai pe cineva care sa iti mute masina

 

[CrocodiluDiluDilu]

Traseul "Explorer"

În primul rând îmi cer scuze de la toţi cei ce m-au rugat să-i anunţ când voi pleca din nou pe Tisa. Cum spuneam, câteodată mă hotărăsc în ultima clipă şi nu mai e timp de dat telefoane etc. Data trecută când m-am întors de pe lacuri, am şi încropit pe Google Earth traseul botezat "explorer" şi acum n-am mai avut decât de luat trei roşii şi o bucată de brânză şi gata, eram la volan cu Cosmina alături şi caiacele deasupra capului, gonind din nou spre pseudodelta ce ne ţine în viaţă în mijlocul continentului. Drumurile Ungariei sunt grozave atunci când vrei să faci escapade rapide: desfăşurându-se prin câmpie, îţi permit să bagi viteză, ba şi să depăşeşti cu uşurinţă (dacă e cazul). La ora 10 eram pe malul gârlei. După traseul roşu parcurs în aprilie, cel verde în mai, urma cel galben.

Un lucru deosebit pe Tisa e marea varietate a peisajului. Dealungul celor 19km de traseul urma să parcurgem canale, râuri, lacuri, zone cu stuf sau păduri inundate. Am lăsat maşina pe malul apei în parcarea unui complex balnear, am mâncat pe iarbă la umbra unui copăcel şi cu stomacul dres, ne-am lansat pe apă.

Pe canal

Soarele ardea deja aşa că ne-am tras la umbra copacilor. Pe un canal rectiliniu am ieşit la braţul Tisei. Vântul ce bătea în sususl râului isca valuri înalte pe care prova lată a caiacului din plastic le pălmuia, aruncându-mi jerbe de apă în parbriz. După un kilometru parcurs în condiţiile astea, am fost bucuroşi să intrăm din nou pe canal.

2xlady

Stăvilarul. Toate canalele ce pleacă din Tisa sunt regularizate cu stăvilare.

Peisajul se schimbă: apar trestiile

Suntem într-o zonă interzisă bărcilor cu motor. Canalul pe care-l urmăm ne va duce într-o rezervaţie de păsări, nimic altceva decât nişte lacuri izolate la care nu se poate ajunge decât prin acest canal subţire.

Prin pădure

La un moment dat canalul începe să meandreze în curbe atât de strănse încât abia le luăm cu caiacele noastre lungi

Ieşirea pe lac

Pe cărări de apă

Fotografiile din Google Earth arată că suprafaţa lacului e invadată de vegetaţie, cu un şenal subţire ce conduce pe traseul ales. E abia început de iunie şi plantele sunt încă rare.

Cum ieşim din adăpostul trestiilor, ne ia din nou în primire vântul. Valurile iscate nu sunt serioase dar avem o derivă considerabilă, chiar şi fără velă.

Pe lac zărim lebăduţi (mi-a plăcut termenul lui Pupezica). Cosmina a numărat 35 de pete albe, în timp ce eu încerc să le tai retragerea din golfuleţul în fundul căruia stau la soare. Bag viteză dar păsările nu mă lasă să mă apropiu şi îşi iau zborul greoi, ca nişte hidroavioane. Las padela şi apuc Canonul în încercarea de a le imortaliza decolarea.

Păsările s-au îndepărtat aşa că verific captura pe micul display şi semiîncăntat de rezultat dau să bag mâna în apă după padela pe care am auzit-o mai devreme picând lângă caiac. Aoleu! Vântul m-a împins binişor, în timp ce padela plutind între ape a rămas pe loc. Sunt în imposibilitate de manevră şi cu fiecare secundă distanţa se măreşte. O strig pe Cosmina fluturând mâinile deasupra capului, cam ca în sceneta cu Bubico după ce acesta a zburat pe geam.

Padela se întoarce

Mai departe

Câteodată mai întâlnim câte un stâlp cu indicatoare

Intrăm din nou pe canal şi la umbra pădurii luăm o mică gustare. Folosim această ocazie ca să consultăm harta.

Plecăm mai departe pe canalul decorat cu nuferi.

În bătaia soarelui, petalele albe ale nuferilor ies supraexpuse. Secret: trebuie lucrat pe manual si operat o subexpunere de 1-2 trepte.

Jungla de pe maluri. Mirare: e plin de viţă de vie. Se pare că înainte de a se construi barajul, aici erau plantaţii de vie.

Stăvilarul ne certifică faptul că ajungem înapoi la braţul Tisei.​

Pe Tisa e altă viaţă. Faţă de canale, râul miroase a viaţă, chiar dacă aici curentul apei e cvasinul. De fapt, dacă nu vâslim, vântul potrivnic ne mână înapoi.

Pe canalul de întoarcere

Cam asta a fost tura. Cu acest traseu am cam parcurs toate lacurile. A mai rămas un traseu nu prea interesant în zona centrală şi mici mărunţişuri dealungul traseelor făcute.

 

[BogdanTimisoara]

Tocmai am revenit azi-noapte dintr-un concediu de 9 zile pe Tisza-To. Am stat la campingul Kormoran Kikoto, din Tiszaorveny (practic o prelungire sudica a statiunii Tiszafured.
Kormorán kikötõ
Am vizitat si alte campinguri, dar asta mi s-a parut cel mai frumos dintre cele amplasate chiar cu iesire pe apa. Pretul total pentru doua persoane, cort, masina si curent electric a fost de 4600 forinti, adica undeva in jur de 15 euro pe zi, intr-un loc frumos si linistit.
Recomand cu caldura locul. Ca observatie: ar fi bine sa fiti insotiti de un vorbitor de limba maghiara (sau macar de germana), altfel s-ar putea sa fie mai dificil. Nu sunt prea multi cei care cunosc engleza, zona nu este inca foarte "internationala" din punct de vedere turistic, imensa majoritate sunt turistii maghiari, apoi germanii si austriecii, urmati de slovaci. In 9 zile nu am vazut decat o singura masina cu numere romanesti (de CJ) si aia erau la pescuit, nu prin statiuni.
In zilele astea am facut iesiri cu caiacul, impreuna cu sotia, respectiv o tura mai scurta, de jumatate de zi, si o tura lunga, de o zi intreaga, care corespunde in linii mari cu traseul "verde" trasat de Crocodil pe harta sa.
In rest, am pedalat (am luat si bicicletele cu noi, si bine am facut, pentru ca toata zona e inconjurata de o pista de biciclete de peste 100 km), am citit, am vizitat Ecocentrul din Poroszlo (foarte fain, merita vizitat).
Oricum, m-am intors cu concluzii pozitive, totul a fost frumos, lumea este amabila, preturile sunt bune (si pentru aprovizionare exista Lidl, Penny si Spar, cu preturi normale - astea sunt in Tiszafured).
Am sa revin cu poze.

L.E. Nici macar nu trebuie sa va stresati sa carati caiacul dupa voi, practic in fiecare pensiune cu iesire la apa (sau in fiecare portulet) se inchiriaza canoe. Nu stiu pretul, insa atata populatie iesita la agrement pe ape, eu nu am mai vazut niciodata, nicaieri. Toata lumea e fie pe biciclete, fie in caiace sau canoe. Pietonii sunt rari
Inca ceva extrem de important. Si cand zic "extrem", inteleg "EXTREEEEEEM": TANTARII!!!!!!!!!!!!!!! Ies la vanatoare pe la orele 20-20.30 si pana la orele 23 - 23.30 sunt infioratori. Nu, realmente nu am cuvinte sa descriu ce stiu sa faca acei mici draci. Nu am patit niciodata, nicaieri asa ceva. Ataca concertat, cu zecile deodata. Dupa ce reuseam sa ne refugiem in cort ascultam in liniste sunetul de vuvuzela pe care il faceau in jurul nostru milioanele de tantari. Credeti-ma, nu exagerez deloc.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Inca unul

Deci, pana la urma ai ajuns pe Tisa! Ma bucur ca ti-a placut. In turele mele de o zi eu n-am apucat seara ca sa am de a face cu tantarimea.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Invazia

Tocmai s-a încheiat ceea ce ar putea fi pentru mine ultima tură din anul ăsta pe Tisa. De astă dată am plecat 3 maşini, 10 oameni şi 8 caiace dintre care 2 tandem. Din păcate la vama Borş au exista din nou victime (nu aţi ghicit, de data asta nu Mike), astfel că la vremea prânzului, pe o ploaie anemică am ajuns doar 2 maşini, 7 oameni şi 5 caiace în campingul din Tiszafured.

Pisica albă, pisica neagră ​

Eu aş fi vrut să ne punem imediat pe apă dar ceilalţi, mai aşezaţi, au insistat să luăm o căsuţă (ceva mai mare, cu 4 camere + baie, circa 45lei/persoana). Am luat căsuţa, am mâncat bine şi apoi am ieşit cu caiacele pe umăr pe portiţa din spate ce dădea spre un braţ al Tisei.

Klimm

Pe ordinea de zi urma o scurtă ceremonie de botez fiindcă m-am încâinit să-l termin pe Victor şi să-l iau la baltă. Simţeam că dacă nu o s-o fac acum, va trece anul şi va rămâne uscat. În maniera clasică i-am aruncat o mână de apă pe punte, i-am rostit urările şi, în loc de o şampanie ce l-ar fi putut deteriora, i-am trântit de bordaj un PET cu pălincă. Cu aceasta eram gata de plecare, am dat caiacele la apă şi am pornit veseli. Se spune că îndrăzneţii înving. De data asta am învins ploaia şi în scurtă vreme pelerinele au dispărul sub punte.

"Tolanii"

Am optat pentru un traseu asemănător celui făcut în mai (traseul galben-verde). Urma să parcurgem o parte din Tisa, canale şi întinderi mari de apă (lacuri).

Un lucru bun: teama mea de a găsi o Tisă numai piele şi os, ucisă de secetă, nu avea obiect şi astfel stăvilarele canalelor erau deschise. Drumul spre lacuri era liber!

Victor

Sfârşit de sezon

Klimm, în realitate şi văzut prin "jaluzea"

Lacul era ca dat cu ulei. Aşa ceva nu am mai văzut

Klimm era echipat ca-n manual şi când se încingea mai făcea giumbuşlucuri. Între două giumbuşlucuri însă ne-a arătat nişte scheme de urcat în caiac sau de golire a caiacului din apă.

Momentul de glorie al zilei a constat însă din întâlnirea cu o pereche de lebede cu 5 puişori ce s-ar fi putut încadra mai degrabă la categoria hăndrălăi. Toţi erau atât de obişnuiţi cu oamenii încât nu doar că nu ne-au evitat, ci chiar ne-au căutat compania. Din păcate pentru ei nu au căpătat mâncare, ci doar promisiunea unor poze pe email.

Vremea se îndreptase şi chiar aveam parte de soare. Din păcate drumul lung îşi spunea cuvântul şi oboseala ne cam muia padelele.

Odată cu seara ajungeam iarăşi la camping, la pontonul de unde plecasem atât de nerăbdători.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Povestea continuă

Anul ăsta am fost pe Tisa de 5 ori. Am început destul de devreme, în aprilie, şi am mers lună de lună până în iulie când am făcut pauză: era prea cald. Da. Prea cald. Pe apă radiaţiile erau direct perceptibile. Pe lac era ca în cuptorul cu microunde. Atunci mi-a trecut prima dată prin minte că o tură de toamnă ar putera fi plăcută şi, de ce nu, frumoasă. În septembrie (când cu marea invazie) credeam că va fi sfârşit de sezon dar uite că un puseu de căldură promitea un weekend potrivit pentru ieşiri pe apă şi cum tot nu am mers la Bucureşti unde speram să entuziasmez pe cineva care să mă ducă la Comana, m-am hotărât să mai merg încă o dată pe Tisa. Ce a urmat ...

La ora 7:45 eram gata de drum, mulţumită noului port ... caiac primit în dar de la maestro Gigi (sărumâna!). De astă dată eram cu doi fotografi, Claudiu şi Ovidiu şi pentru toţi trei am suit pe maşină dublul Victor la care în ultimele săptămâni am mai apucat să lucrez şi veterana Lady Ga Ga.

Fiind împreună cu nişte fotografi profesionişti, am ales un traseu pitoresc care să ne poarte în zonele ascunse, pline cu păsări. Cei doi nu erau chiar la prima ieşire pe apă aşa că au prins ideea din mers. Ne-am strecurat prin meandrele strânse ale canalelor, printre pereţii de stuf şi totul părea OK ...

Victor, Kiru şi Claudiu
foto: Ovidiu Ilisie

Ovi şi Lady Ga Ga

foto: Ovidiu Ilisie​

Pe marele lac am găsit păsări destule: raţe, egrete şi lebede. Din păcate au fost tare sperioase şi mai păcat a fost că am eşuat literalmente, din lipsă de apă. Dungile de mâl lăsate pe cordonul de trestii arătau foarte clar că din septembrie până acum apa scăzuse cu mai bine de jumătate de metru. Ce m-a mirat a fost dispariţia ciulinilor şi a celorlalte plante ce în timpul verii invadaseră suprafaţa apei. Credeam că doar iarna le va veni de hac dar deja dispăruseră în cea mai mare parte.

Ne-am întors. Cu greu. Cam cum e vara cu sania, cam aşa e şi cu caiacul fără apă. Am ajuns la maşină mai repede decât ne-am planificat de acasă, dar totuşi bucuroşi pentru o zi frumoasă, petrecută în liniştea bălţilor.

 

[CrocodiluDiluDilu]

Invitaţie pe lac

Luni 20 mai voi deschide sezonul pe lacurile de pe Tisa cu o tura de o zi (plecare din Oradea dimineata si revenire acasa seara). Va invit asadar sa mergem impreuna intr-o tura de relaxare si fotografii, in perioada cea mai placuta (http://www.barcaholic.ro/f51/anotimpuri-f-r-vivaldi-3406.html#post42550), cand vegetatia este inca cruda iar soarele nu arde excesiv (poate starnesc cu ocazia asta interesul echipei de pe Mureş, mare amatoare de apă şi soare
Detaliile le putem aranja aici pe forum sau la tel 0726 627278

 

[sgmboat]

Luni 20 mai voi deschide sezonul pe lacurile de pe Tisa cu o tura de o zi (plecare din Oradea dimineata si revenire acasa seara). Va invit asadar sa mergem impreuna intr-o tura de relaxare si fotografii, in perioada cea mai placuta (http://www.barcaholic.ro/f51/anotimpuri-f-r-vivaldi-3406.html#post42550), cand vegetatia este inca cruda iar soarele nu arde excesiv (poate starnesc cu ocazia asta interesul echipei de pe Mureş, mare amatoare de apă şi soare
Detaliile le putem aranja aici pe forum sau la tel 0726 627278

da de ce luni...?