Si daca tot ma provoaca Pupezica la comentarii....
Frumos, imi place nespus. Multumim pentru toate fotografiile.
Dar, mereu trebuie sa spun "Dar":
Cumpara-ti o harta buna, este cel mai bun sfat. Continui sa confunzi canalele, ceea ce, aici, nu-i nicio problema, dar daca vei cere sfaturi localnicilor si te vor indruma dupa numele canalelor, s-ar putea sa fie!
Iata o harta generala a garlei Sontea, incepand cu "inceputul" de la intersectia garlei Sireasa cu canalul Mila 35 si cu ... Sontea. Este marcat cu rosu in stanga, canalul Mila 35 din care incepe Sontea. Pe acesta l-am marcat cu galben pana la varsarea in Dunarea Veche.
Mai sunt marcate canalele Razboinita cu albastru, Vacaru cu verde si Sontea ce incepe din Fortuna si se varsa in ... Sontea, cu mov. Daca vei studia o harta mai amanuntita vei descoperi si ale Sonte, Sontea noua, Sontea veche.
Mai jos este o harta mai detaliata a Garlei Sontea in nordul si vestul lacului Fortuna. Se observa intersectiile cu Fortuna 2, Razboinita, Vacaru, Olguta si celalalt Sontea. Cred ca nu mai este nevoie de alte comentarii.
Primul foisor fotografiat este la intersectia dintre Razboinita, Sontea si Vacaru, intersectia galben cu albastru si verde. Olguta este mai la vale cateva sute de metri pe partea stanga.
In acel foisor am gasit, cred ca prin 2003, un cuib de viespi (Lupul Albinelor, nu cunosc denumirea stiintifica, peste 3 cm lungime) ce l-am aproximat ca ar fi cat bustul meu, adica de la brau pana la gat si gros tot cat bustul. La vremea respectiva aveam cam 75-77 kg la o inaltime de 1,75 m. Asa ca aviz amatorilor de escalada. Cand ajungeti sus fiti foarte atenti. Sunt foarte periculoase chiar si pentru cei ce nu sunt alergici!!!!
La acest link este o poza semnificativa a Gurii Olgutei (intersectia Olgutei cu Sontea in amonte) vazuta din Olguta, cele trei salcii sunt inconfundabile.
Panoramio - Photos of the World
Legat de fotografia de ieri pe care m-ai rugat sa o comentez:
Acea intersectie este la varsarea canalului Fortuna 2 in Sontea. Inca nu stiu sigur daca acel loc se numeste S24 sau canalul Fortuna 2 se numeste asa. La orice discutie legata de iesirea din Fortuna prin acel canal se spunea ca “am iesit pe la S24” sau “pe S24”. Este bine de retinut denumirile date de localnici.
Acum sa va povestesc de ce acea intersectie este pentru mine una mai speciala.
Era in anul 2000. Am plecat de acasa cu Trabantul 4 persoane, eu, prietenul meu Verdi, fiul lui si actuala mea sotie. La Nufaru trebuia sa ne intalnim cu Bit si sotia ce veneau de la Mangalia. La Maliuc se mai adauga grupului inca doua persoane din Dej, care pana la urma au fost cinci, cei doi si un cuplu cu un baietel de 3-4 ani. Nu mai stiu cum il chema pe pusti dar ii spuneam Conopistirita, asa putea el sa zica Coropisnita. La Nufaru surpriza, Bit a venit cu socrul si cumnatul si nu cu sotia. Tigania aranjata pe grindul de la intersectia Apicolei cu Cranjala. Somotel, caras, avat, crap mic, a fost bine cu pescuitul. Gasca mai era completata din cand in cand de Naita, omul de baza de la gradina a lui Nea Ilie. Dupa doua zile, socrul lui Bit, marinar de profesie, primeste un telefon ca pleaca intro cursa, si ne paraseste urgent a doua zi. Bineinteles ca si ceilalti doi care venise-ra cu el. Atunci l-am vazut singura data pe Bit cu lacrimi in ochi, de ciuda. Au fost niste aventuri pe canalul de Centura cu socrul venind pe jos vreo trei km descult, bineinteles ca impreuna cu mine, prin rugi de mure si alte balarii. Alta poveste. Dupa ce au plecat cei trei, am facut o incursiune in nordul Fortunei impreuna cu prietenii din Dej, traversarea lacului si iesirea in Sontea pe Fortuna 2. Ne-am oprit la intersectie, care ne fermecase si pe noi ca pe Pupezica si am incercat la stiuca. Sase bucati, dar numai eu, plus cativa bibani maricei. In continuare Sontea in aval, Olguta cam un km., intoarcere in Fortuna pe la Mos Pituh, Cranjala, Tabara. Era prima mea iesire in acea zona. Seara, sarbatoare cu palinca, bors de peste si vin si hotaram ca dimineata la prima ora sa fim acolo, doar noi patru, cei din Dej nu au mers. Zis si facut. Ii dau sotiei o Germina cu o mulineta cam mare sa dea la stiuca si eu am luat-o pe cea de spining. Am pescuit pe malul din dreapta intersectiei. Eu vreo 12 bucati, sotia 2, Verdi, nu mai stiu. La un moment dat, sotia n-a mai vrut sa pescuiasca, o durea mana de la undita grea.
- Si ce faci?
- Stau.
- Cum stai?
- Uite asa, pe buturuga asta.
- Pai sa-ti pun un forfac la lanseta, sa nu stai degeaba.
Forfac, rame, un ditamai bibanul!!!
Rame, ditamai carasul!!! Peste kil.
Rame…..
Eu balaceam tinicheaua printre niste salcii la vreo 200 de metri in aval.
- “Maaa trageeeee”
Ce naiba zice frate? Mi-arunc ochii pe dupa salcie, fata era in picioare si se chinuia cu lanseta facuta covrig. Mulinez, scot repede tinicheaua din apa si alerg catre ea.
- Usor, slabeste putin frana, nu te grabi.
- Ce frana, ma trage cu totul.
- Ha ha ha, e buturuga fata.
- Ce buturuga, ca a mers contra curentului.
- Ee na! Da la mine!
Pun mana pe lanseta, buturuga frate, nicio miscare. Scutur de vreo 2 ori si o ia contra curentului.
- Bai Verdi, vino ca e mare!
Verdi, saracul, dupa ce-i trasesem teapa de vreo doua ori cu buturugile submerse pe post de monstri, n-a vrut sa vina, deh, povestea cu ciobanul si lupii la stana. La convins fiesul si a venit. Intre timp i-am dat aer si am vazut ca e crap. L-am scos si l-am legat cu o sfoara de radacina unei salcii. 76 cm!!!
kh: L-am facut fotomodel!!!
- Este al tau, il duci acasa si te poti lauda cu el, prima iesire in delta.
- Pai nu-l punem la bors?
- Nu, este prea mare pentru borsul nostru.
Ce sa mai.... Ne ciuruise, ca Base la alegeri!
Bineinteles ca nimeni n-a crezut-o cand a spus acasa ca e prins de ea pana nu a confirmat Pralea, apoi s-au mai schimbat impresiile.
Cert este ca aceasta intamplare ne-a apropiat si dupa doi ani eram casatoriti. Acela a fost singurul monstru din cariera ei de pescar, inca neegalat de subsemnatul.
Si daca tot am mentionat aici cateva nume, tin sa aduc un omagiu unora dintre membrii acelei gasti, care nu mai sunt printre noi.
Gabi din Dej, 37 ani, infarct la serviciu (impiegat in gara Dej).
Naita, fost ofiter II in marina comerciala, cazut in patima alcoolului dupa ce l-a parasit nevasta si adunat de Nea Ilie din pasajul garii din Constanta, ajuns pe urma la gradina. Om de mare caracter, cult, umblat prin toata lumea si cu multe povesti de depanat la un pahar cu vin, seara la lumina focului din fata cortului. Avea o multime de prieteni deosebiti, castigati in scurta viata la Maliuc, profesori ce veneau in concediu in delta, o crainica de la radio, si multi altii. A fost gasit mort, intins in polog, cu mana in care tinea cartea pe piept. Infarct. Avea in jur de 55 ani. A fost inmormantat in cimitirul de la Maliuc, la Mortu’ Vesel, cum ii mai spun unii.
Fane Comisaru’, socrul lui Bit, proaspat pensionar din viata de marinar pe apele lumii, ce si-a gasit momentul Marii Treceri in timpuri de mare cazna hibernala, prin ianuarie 2012. Cei ce au mers la inmormantare de la Bucuresti au lasat masinile la Lehliu si au continuat drumul cu trenul. S-au intors cu trenul fantoma de Galati, dupa un periplu de 4 zile prin Baragan din cauza vifornitei. Tot infarct.
Imi place sa cred ca se bucura acolo sus ca cineva isi aminteste de ei.
PS
Fane Comisaru' a confirmat la un pahar cu vin toate povestile lui Naita cu locomotivele ce tin vapoarele in canalul Panama, aventurile prin porturile Indoneziei, si toate celelalte. La inceput credeam ca este un betiv mai citit caruia ii place sa se laude. Mi-e rusine de vremurile acelea! b-)