ZIUA 4: Maliuc - Gorgova - lacul Gorgova - ieşire spre canal Litcov (18km)
Dimineaţa am părăsit cu regret cel mai frumos loc de campare şi am luat-o pe canalul (de astă dată curat) spre lacul Rotund. Dezamăgirea mare a fost când, ajunşi pe lac, am constatat că suprafaţa lui era invadată de ciulini şi, mai grav, că şenalul navigabil spre ieşirea marcată pe GPS lipsea. Am încercat să imit spărgătorul de gheaţă şi să calc ciulinii sub etravă dar exerciţiul era extenuant aşa că nu ne rămânea decât să facem din nou cale întoarsă, contra curentului, cale de câţiva km buni, până la canalul ce se vărsa direct în braţul Sulina, la Maliuc.
Maliucul ne-a întâmpinat cu spatele curtilor, orientate spre Dunăre. Am tras caiacele la umbra unor sălcii şi până ce eu, înfruntând cu bărbăţie câţiva câini (legaţi cu lanţ
am mers să fac aprovizionarea cu pâine, apă plată şi fructe, Cosmina a fiert o supă la plic. A urmat coborârea pe braţul Sulina până la Gorgova, legănaţi de valurile stârnite de cele mai diverse ambarcaţii, vapoare şi nave rapide. Deşi curentul Dunării nu te ajută cu mai mult de 2km/h (probat cu GPS-ul), coborârea a fost rapidă şi parcă prea repede am ajuns în Gorgova unde ne-am oprit la sfat.
După păţania de dimineaţă cu lacul năpădit, lacul Gorgova ne cam înspăimânta: dacă va fi năpădit cu vegetaţie? Lacul ca lacul, dar urma să ieşim pe un canal ce dădea în alte ghioluri ... Oare ruta aia era umblată? Vom găsi un şenal? Lacul Gorgova are 4km lungime ceea ce ne ia aproape o oră de vâslit. Dacă pierdem vremea pe canale înămolite, nu-i exclus să ne prindă înserarea în acel spaţiu unde nu se poate ieşi la mal din cauza trestiilor şi această perspectivă nu ne surâdea. Cosmina propunea să continuăm pe Dunăre până la Crişan dar era prea anost. Ar fi fost ca şi cum am fi risipit potenţialul deltei. Nu, respingeam această soluţie. Am continuat până la o schelă din lemn ridicată în dreptul canalului spre lacul Gorgova unde ne-am oprit din nou şi de unde am plecat să strâng informaţii de la localnici.
În faţa cherhanalei un tânăr bine legat se juca cu un căţel. L-am întrebat dacă ar fi posibil să ieşim seara asta la canalul Litcov şi după ce l-am lămurit că suntem cu nişte caiace, am primit răspunsul afirmativ.
-Dar cum putem găsi o ieşire de pe lac?
-Toate ieşirile din Gorgova dau în Litcov, însă nu veţi putea dibui decât canalul de la mila 18. Hai cu mine să-ţi fac o schiţă.
În interiorul cherhanalei era frig şi mirosea teribil a peşte. Câţiva muncitori sfărmau gheaţă pe care o turnau peste peştii stivuiţi în lăzi. În treacăt am remarcat că omului meu îi spuneau "şefu". "Şefu" rupse o foaie din caietul cu pătrăţele unde era recensământul peştilor din lacul Gorgova, trasă un cerc, mai desenă căteva canale şi se întoarse către mine:
-În primul rând, să şti de la mine că acolo unde vezi un brâu de sălcii e un canal. Voi o să intraţi pe lac pe canalul ăsta - şi pixul marcă locul pe foaie - şi trebuie să ţineţi puţin stânga, pe direcţia asta - şi pixul trasă o săgeată până pe malul opus. O să aveţi ca reper un copac singuratic - pe care-l desenă aşa cum desenează copii un copac, adica un dreptunghi cu o pălărie rotundă deasupra. Nu o să-l vedeţi de la început ci abia de pe la mijlocul lacului.
-Şi nu vor fi ciulini? l-am întrebat cu teamă
S-a uitat la mine ca la un ageamiu:
-Gorgova e un lac adânc. Nu sunt ciulini.
I-am mulţumit, am înşfăcat harta cu pătrăţele şi am revenit triumfător la Cosmina:
-Mergem pe Gorgova. Avem şi hartă!
-Eşti sigur că poţi să găseşti ieşirea?
-Absolut. Uite, ne vom ghida după un copac singuratic.
-Halal reper, parcă văd că tot malul e plin de copaci singuratici.
Dar hotărârea fusese deja luată aşa că am descărcat bagajele grele din caiace şi le-am trecut dincolo de dig, pe canalul puturos ce sosea la cherhana ca liniile ferate în Gara de Nord.
Canalul era invadat de alge mărunte şi de plancton, arătând ca un suc kiwi şi după 2-3km debuşa într-un lac imens. Era Gorgova. Am pus busola pe harta cu pătrăţele şi am luat azimutul indicat de săgeata trasată cu pixul: urma să ţinem un sud curat. Pe post de fir al Ariadnei (în caz că am fi dat-o în bară cu ieşirea) am pornit GPS-ul şi cu aceste preparative am luat-o întins la padelă spre mijlocul lacului. Traversarea a durat 45 de minute şi, exact ca în indicaţiile primite, pe la mijlocul lacului am decelat pe malul opus o mare salcie singuratică ce se înălţa chiar în prova noastră. Vâsleam fără nici o teamă până când, apropiindu-ne de mal am constatat că salcia noastră singuratică era de fapt un întreg pâlc. Hm! Nu se mai potrivea. Copacul singuratic nu era nicăieri, doar stuf, stuf şi iar stuf. Mi-am adus aminte de sfatul cu brâul se sălcii şi zărind o breşă în stuf, în dreptul câtorva sălcii, am pus prova pe direcţie şi ne-am apropiat. Cu fiecare padelă se mai clarificau detaliile şi nu ne luam ochii de la salcie când, deodată, un şerpălău imens îşi dădu drumul dintre crengi, căzând la pământ ca un cordon lung. Scena ne îngheţă sângele în vine dar cu gândul la presupusa ieşire ce trebuia să fie pe acolo, nimeni n-a scos un cuvânt şi am padelat mai departe neabătându-ne provele nici un grad. Din păcate golful se închidea acolo fără speranţă. Eram prizonierii lacului.
-Ce facem? mă întrebă Cosmina
-O luăm pe lângă trestii. Mergem până la ora 18 şi dacă nu găsim ieşirea, traversăm lacul înapoi.
E de prisos să povestesc cum fiecare intrând în peria de trestii năştea în noi speranţa şi cum toate speranţele s-au năruit ca un castel din cărţi de joc. La ora 18 nu găsisem încă nici o ieşire însă ne apăruse în orizontul vizual un brâu de sălcii aşa că am decis să facem o derogare de la planul iniţial şi să ţintim direct la sălcii, într-o ultimă încercare de a ieşi de pe lac. Ce să vă spun, nu numai că acolo ne aştepta un canal, ci mai mult, era cel mai frumos canal pe care l-am văzut vreodată!!!
Delta Dunării nu e un spaţiu al locurilor ieşite din comun, ci mai degrabă al locurilor comune. După un parcurs de 7 zile nu sunt în stare să pun degetul pe hartă şi să spun:
-Mergeţi în deltă şi când ajungeţi aici o să picaţi pe spate.
Nu. Delta este o înşiruire monotonă de canale şi ghioluri, de sălcii şi stuf. Ca să te bucuri însă de deltă, trebuie să o descoperi, trebuie să o parcurgi pe îndelete, să fi acolo de dimineaţa până seara pentru a-i surprinde ipostazele şi atunci, un banal canal, dacă-l surprinzi la ora şi pe lumina potrivită, poate să scânteieze mai tare ca peştera lui Aladin. Delta nu e frumoasă în sine, fiecare îi construieşte frumuseţea prin subiectivismul său, îngheţând clipa ce-l răscoleşte. Pe mine acel canal ce se reflecta cu cea mai mare claritate în apa întunecată, ca imaginea dintr-un caleidoscop, acel canal m-a marcat. Cosmina era în faţă şi o auzeam vorbind cu cineva şi într-adevăr, erau acolo mai mulţi pescari cu lotcile lor şi toţi spuneau că până la Litcov mai trebuie să trecem prin încă 2 ghioluri întortocheate şi fiindcă le era greu să ne explice şi nu aveau nici caiet cu pătrăţele, unul din ei se oferi să vină cu lotca să ne ghideze. Eram frânţi de oboseală, ne simţeam umerii, dar n-am lăsat să ne scape această ocazie nesperată (deşi ochisem pe canal nişte locuri de campare superbe) şi am padelat vârtos în urma lotcii ce zigzaga printre câmpuri de ciulini. Târziu pescarul ne-a slobozit pe un canal ce urma să ne scoată în Litcov şi a făcut cale întoarsă.
Nu mai aveam chef de vâslit. Am ochit o poiană cam umbroasă şi am pus repede cortul sub asaltul, de astă dată agasant, al ţânţarilor. În seara asta am renunţat la foc şi la tot restul şi am mâncat feriţi de plasa cortului, am citit la lanternă câteva pagini din cartea lui Stasiuk - Călătorind spre Babadag
şi cu ochii la punga de pâine de proastă calitate pe care scria "să mâncăm sănătos" am adormit amintindu-mi de genialitatea cu care Cioran a reuşit să surprindă toată această mistificare în doar câteva cuvinte: "să murim de bolile şi nu de leacurile noastre".
Pornim spre lacul Rotund
Lacul Rotund ne întâmpină cu ciulini
Alte Lady Ga Ga la Maliuc
Trece rapida de Sulina
Lotcă tradiţională
Traseul zilei facut acasa
Hidroavioane pe canalul Gorgova
Navigaţie prin suc kiwi
Ieşirea pe lac
În mijlocul lacului
În dreapta orizontului, dealurile Beştepe
Canalul care mi-a plăcut
Imagini de caleidoscop
Urmărind călăuza
Seară cu ţânţari
-VA URMA-
