Delta Dunării cu Cosmina, Gringo şi Lady Ga Ga

Dacă vis înseamnă o dorinţă căreia nu-i dai şanse de a se împlini, atunci pot afirma că Delta Dunării a fost un vechi vis de-al meu. În anii de liceu mergeam la şcoală pe malul Crişului şi acest exerciţiu repetat mi-a dat prilejul de a surprinde cu destulă acurateţe momentul "deşteptării" pe malul apei, cu întreaga gamă de emoţii pe care razele piezişe ale soarelui, trecând prin perdeaua de sălcii, poate să le ridice din străfundurile conştiinţei. Desigur, gândul meu zbura spre tărâmul sălciilor amfibii, prin care o călătorie mai lungă mi-ar fi oferit spectacolul câtorva dimineţi, însă eram conştient de obstacolele ce-mi stăteau înainte: lipsa unei bărci în primul rând, apoi aproape 900 km de uscat. Aşa că visul meu teleporta peisajul familioar al Crişului în spaţiul deltaic ajustându-l pe ici, pe colo şi acest exerciţiu de imaginaţie a fost "cafeaua" cu care am început multe zile fericite.
Proaspăt întors din deltă, voi încerca să descriu cu ajutorul imaginilor experienţa noastră. "Echipajul" a fost format din două persoane, subsemnatul şi Cosmina, iar caiacele disponibile au fost două modele Wood Duck: Gringo (ce a primit botezul apei în Tulcea) şi mai experimentata Lady Ga Ga.
Traseul l-am preluat anul trecut de pe forum. Nu mai ştiu cine a ataşat un fisier Google Earth cu un traseu Tulcea - Sf. Gheorghe în 7 zile. Mi-a plăcut şi nu mi-am mai bătut capul să studiez locul: l-am trecut pe GPS si gata. În mare, pot spune că a fost OK, dar a avut partea lui de exagerări ce ne-a furnizat doza necesară de aventură ... dar să nu anticipez.
Aşadar, pentru azi,

ZIUA 1: Tulcea - canal Mila 35 (9km)

delta1.JPG

Pe Dunăre, aval de Tulcea
delta5.JPG

Cosmina cu Gringo ...
delta18.JPG

... şi Crocodilu cu Lady Ga Ga
delta6.JPG

La orizont încă se mai zăresc coşurile industriale, dar deja ne bucurăm de linişte
delta3.JPG

Peisajul arată aşa cum am visat
delta8.JPG

Intrăm pe Mila 35
delta9.JPG


delta17.JPG

Căutăm un loc pentru campare
delta19.JPG

Am găsit!
delta20.JPG

Sfârşitul unei zile scurte
harta1.JPG

Traseul zilei​
 
Ultima editare:
ZIUA 2: canal Mila35 - canal Şontea - lacul Alb - Păpădia (14km)

Abia aşteptam să mă văd din nou pe apă. Mila 35 este un canal larg şi în plus, la fel ca Şontea este inclus în traseele turistice ale deltei, astfel că ambele canale erau pline de bărci cu motor şi vaporaşe ce ne cam făceau valuri. la ora amiezei am tras la mal sub nişte sălcii la intrarea canalului spre rezervaţia lacului Nebunu (unde au şi intrat câteva ambarcaţii cât timp am stat noi). După o baie răcoroasă, ne-am pus burta la cale cu o mâncare preparată rapid pe primus şi ne-am pierdut pe bălţile şi canalele ce ne-au condus spre lacul Alb. Spre surpriza noastra, lacul era invadat de ciulini lăsând la vedere doar un îngust şenal pe care l-am parcurs fără probleme până pe malul opus unde ne-a întâmpinat un curent puternic ce venea prin canalul de ieşire. Luptând împotriva lui cu padela, am ajuns pe înserat lângă Păpădia, unde am întins tabăra sub nişte sălcii bătrâne. Seara s-a încheiat cu foc şi cu o delicioasă ciulama de ciuperci.

delta22.JPG

Dimineaţa. Or fi ţânţari pe afară?
delta21.JPG

Pădurea din spatele cortului
delta25.JPG

Mai departe pe Mila 35
delta13.JPG

Arhitectura deltei
delta34.JPG

Vizitatori
delta23.JPG

Foişoarele de observare
delta73.JPG

MIG-uri
delta33.JPG

Lucrări pe Şontea
delta50.JPG

Pe bălţi
delta35.JPG

Pauza de prânz
delta36.JPG

Covorul
delta37.JPG

Colaj
delta49.JPG

Colţişoare ascunse
delta43.JPG

După ce păsările au zburat
delta45.JPG

Frumuseţea căutată
delta29.JPG

Din nou pe Şontea
delta39.JPG

... şi iar pe bălţi
delta47.JPG

Pământul? O iluzie!
delta31.JPG

Spre Lacul Alb
delta27.JPG

Altfel de raţe
delta51.JPG

Singuri pe coclauri
delta52.JPG

Acolo unde nici nu s-a auzit de tren
delta80.JPG

Apă mică
delta56.JPG

Locuri puţin umblate
delta57.JPG

Prin pădure
delta58.JPG

Sălciile amfibii
delta62.JPG

Şenal pe Lacul Alb
delta63.JPG

Oare de asta îi spune lacul Alb?
delta68.JPG

Tabăra 2
delta67.JPG

-VA URMA-
 
Despre ciulinii de balta, ti-am pus un link, pentru cele trei poze http://www.eukarya.ro/enciclopedie/regnul-plantae/trapa-natans-cornaci-ciuline-castane-de-balta ; iar descrierea de mai jos , e luata din alta parte :

Ciulinul de balta

O alta planta importanta din punct de vedere ecologic si economic este ciulinul de balta. Rodul cu coaja tare care se desprinde de tulpina si cade la fundul apei are un rol important in hrana multor animale acvatice. In perioada coacerii acestor plante, gastele de vara nu par sa se sinchiseasca de ghimpi si navalesc pentru a se hrani asa cum trebuie. Dintre mamifere, bizamii sunt mari amatori de ciulin de balta, mistretii intrand aproape cu totul in balta pentru a se hrani. Chiar si pentru porcul domestic ciulinul de balta reprezinta o hrana importanta. In timpul secetei din Dobrogea de Nord, 1947-1948, mai precis in perioada toamna-iarna acesta era un aliment sigur si pentru paturile sarace. Pe vremuri, in cartierul Comarovca lipovencele stateau ziua in amiaza mare in poarta, oferind trecatorilor spre vanzare ciulini fierti, surprinzatori de gustosi.




Eu (guzi) am mancat pentru prima data, prin 1994, cand mi-a dat un pescar din Gorgova, cand eram cu o lotca pe lacul Fortuna. Ca sa-i recoltezi, apuci planta din centrul "cercului" plin cu frunze, de la suprafatza apei. Se ridica usor fara nici un fel de rezistenta. Ar trebui sa gasesti pe tulpina cateva fructe, cu o forma ciudata de cateva colturi. Le culegi, decojesti coaja verde si mananci miezul, care are un gust asemanator miezului din samburele de caise, dar ceva mai zemos. Mie mi-au placut...
Pofta buna !
 
Foarte frumos, mai vreau.
O intrebare:cum ati facut cu apa de baut?

Am transportat cu noi apa plata in PET-uri de 5l, cate unul in fiecare caiac. Tinand cont ca pe traseu am mai iesit la civilizatie si am putut sa ne reinoim proviziile, a fost deajuns. Caiacele WD sunt foarte incapatoare. Practic mai aveam loc de bagaje berechet si cum greutatea incarcaturii conteaza destul de putin atunci cand caiacul e pe apa, am fi putut sa luam linistiti apa pentru toata tura.
 
Despre ciulinii de balta, ti-am pus un link, pentru cele trei poze Trapa natans (cornaci, ciuline, castane de balta) | Eukarya - Totul despre natura ; iar descrierea de mai jos , e luata din alta parte :

Ciulinul de balta

O alta planta importanta din punct de vedere ecologic si economic este ciulinul de balta. Rodul cu coaja tare care se desprinde de tulpina si cade la fundul apei are un rol important in hrana multor animale acvatice. In perioada coacerii acestor plante, gastele de vara nu par sa se sinchiseasca de ghimpi si navalesc pentru a se hrani asa cum trebuie. Dintre mamifere, bizamii sunt mari amatori de ciulin de balta, mistretii intrand aproape cu totul in balta pentru a se hrani. Chiar si pentru porcul domestic ciulinul de balta reprezinta o hrana importanta. In timpul secetei din Dobrogea de Nord, 1947-1948, mai precis in perioada toamna-iarna acesta era un aliment sigur si pentru paturile sarace. Pe vremuri, in cartierul Comarovca lipovencele stateau ziua in amiaza mare in poarta, oferind trecatorilor spre vanzare ciulini fierti, surprinzatori de gustosi.




Eu (guzi) am mancat pentru prima data, prin 1994, cand mi-a dat un pescar din Gorgova, cand eram cu o lotca pe lacul Fortuna. Ca sa-i recoltezi, apuci planta din centrul "cercului" plin cu frunze, de la suprafatza apei. Se ridica usor fara nici un fel de rezistenta. Ar trebui sa gasesti pe tulpina cateva fructe, cu o forma ciudata de cateva colturi. Le culegi, decojesti coaja verde si mananci miezul, care are un gust asemanator miezului din samburele de caise, dar ceva mai zemos. Mie mi-au placut...
Pofta buna !

Merci Guzi! Ştiam că steluţele ciulinilor sunt comestibile, dar am uitat să gustăm.
 
Superbe imaginile, multumim!
Mi-as fi dorit si eu sa merg in delta, dar va trebui sa ma multumesc doar cu pozele postate de voi...nu suport tzantzarii!
 
Superbe imaginile, multumim!
Mi-as fi dorit si eu sa merg in delta, dar va trebui sa ma multumesc doar cu pozele postate de voi...nu suport tzantzarii!

Aha! Ţânţarii! Într-adevăr, micul ţânţar reprezintă o mare sperietoare, dar cum se ştie, cui îi este frică de apă, nu mănâncă peşte :) Povestind de intenţia de a merge în deltă am întâmpinat aproape de fiecare dată reacţii vehemente vis-a-vis de aceşti ţânţari ce sunt aproape ... legendari. În realitate, nu că nu există, dar nici pe departe nu au 12 capete sau mărimea unui balaur, sunt mici, vai de ei, dai o dată cu palma şi-ţi poţi scrie pe chimir "7 dintr-o lovitură". Eu susţin că dacă cunoşti "mecanismul" apariţiei ţânţarului, nu e o problemă să bântui prin deltă.
Aşadar, ţânţarii stau ascunşi prin vegetaţie pe care o părăsesc doar dimineaţa şi seara, pentru scurt timp şi aproape la oră exactă (adică în fiecare zi la aceeaşi oră). În consecinţă, pentru a evita problemele, campările se vor face în locuri deschise, cât mai departe de tufe sau ierburi înalte. La ultimul loc de campare acest aspect a fost evident. Cortul şi caiacele erau pe o plajă deschisă, la malul Dunării însă periodic intram în pădure după lemne. Cum reveneam la loc deschis, aduceam cu mine un roi de ţânţari de care nu puteam să scap decât omorându-i cu lovituri dibace, după care trăiam fericit până când se terminau lemnele şi intram din nou în pădure. Într-o singură seară au fost probleme, atunci când obosiţi, nu am căutat un loc de campare deschis şi am tras într-un mic crâng, dar şi acolo ne-am descurcat onorabil: am intrat în cort, am închis plasa de ţânţari şi ne-am văzut comod de masă şi tot restul. În plus, ţânţarul de deltă nu e aşa toxic ca cel de la oraş: bubiţele pe care le lasă sunt vai de capul lor, abia de le zăreşti şi nu te mănâncă.

delta120.JPG
 
Spune-ne despre WD, cum e pe Dunare? Ati prins valuri mari, ceva mai groaznic decat luciul obisnuit?
 
ZIUA 3: Păpădia - Maliuc (13 km)

Fără să ne grăbim prea tare cu strânsul taberei, am plecat mai departe abia pe la ora 10. La început canalul n-a fost prea interesant însă s-a îngustat treptat iar când a trebuit (după indicaţiile GPS-ului) să facem dreapta pe un alt canal, treaba s-a împuţit de tot: pe lângă lăţimea nu prea generoasă, noua cale era năpădită de plante acvatice ce demonstrau că pe aici nu numai apa nu prea curgea, ci nici chiar bărcile nu treceau. Cu chin cu vai am intrat vreo 200 de m pe canal, apoi ne-am oprit în crengile unei sălcii doborâte transversal: nu avea rost să insistăm.
Am făcut cale întoarsă la canalul principal şi am reconfigurat ruta pe la nord, prin nişte canale clare. Ne-am intersectat cu o barca cu motor ce venea din sens contrar, ceea ce ne-a dat certitudinea că noua cale e navigabilă şi astfel am pătruns într-o zonă sălbatică şi nederanjată de nimeni (barca de care pomeneam mai sus a fost singura "apariţie" din acea zi). Canalul s-a lărgit considerabil la un moment dat arătând ca o japşă plină de cioate şi de copaci uscaţi de pe crengile cărora şi-au luat zborul cu regret vizibil o mulţime de specii de păsări. Pe atunci nu ştiam dar a fost cel mai frumos loc pe care l-am văzut în periplul nostru prin Deltă. Cu încântare ne-am condus caiacele printre ruinele vegetale ce închipuiau cele mai bizare forme şi în cele din urmă am revenit la canal şi ne-am continuat drumul până la o intersecşie de canale unde am reintrat pe traseul pregătit de acasă.
În scurt timp am ajuns la periferia Maliucului, trădată de câteva lotci şi de alte câteva coteţe cocoţate pe dig. Castelul unui vapor defila pe coama digului indicând că nu eram departe de braţul Sulina, în care trebuia să ne verse şi canalul nostru după ce ne-ar fi trecut prin lacul Rotund. N-ar fi fost nici o problemă dacă canalul ar fi fost curat, însă cu cât înaintam pe el, era tot mai împâslit de tot felul de plante, ba şi de bucăţi mari de lemn, apoi de crengi căzute ca nişte bariere. Nu ştiu de ce autorul traseului (misterios din cauza uitării) a ales canalul ăsta obscur şi întortocheat când erau alternative mai bine conturate însă numai la gândul întoarcerii peste obstacolele deja depăşite ni se face lehamite şi insistăm să forţăm înaintarea până ce devine clar că nu se mai poate continua: o salcie întreagă e căzută peste canal. Ne codim. Urc malul şi văd înainte canalul relativ curat aşa că ne facem curaj şi tragem caiacele grele din cauza bagajelor direct prin iarba înaltă, le dăm la apă dincolo de salcie şi trecem la padelat. Nu peste mult timp, o nouă salcie dezrădăcinată ne opreşte definitiv. Nu mai avem chef de sporturi extreme. Abandonăm. Facem cale întoarsă trăgând din nou caiacele prin iarbă, apoi printre bucăţile de lemn şi prin covorul gros de plante. Abia apoi ne permitem să ne oprim: exerciţiul fizic ne-a creeat o foame de lup. Ochim un petec de iarbă şi dăm gata 2 conserve de pateu (noroc cu roşiile din cambuză).
Pentru campare găsim un loc minunat, la intersecţia a două canale. In deltă, locurile minunate au trepti la intrare, asa ca sunt usor de reperat. Cum spuneam in discutia despre ţânţari, camparea ideală este în zone deschise, fără iarbă sau cu iarba tăvălită de alţii aşa că zonele "virgine" nu sunt atractive. Altfel stă treaba cu locurile în care au campat pescarii. În primul rând că ei au gusturi bune, aşezându-se foarte pitoresc sub cupolele bătrânelor sălcii. Apoi, fiindcă îşi pun sub corturi trestie pe care nu o iau cu ei când pleacă. Şi apoi fiindcă stau destul de mult într-un loc aşa că tăvălesc bine iarba şi amenajează malul, fac vetre de foc etc. Este plăcut ca în călătorii să dormi în tot felul de cabane şi pensiuni, fiecare cu farmecul şi stilul său. Campările din deltă au fost un deliciu datorită locurilor, care mai de care mai atrăgătoare: pe un mal înalt, vegheat de o salcie bătrână, cu un golfuleţ nisipos la bază, într-o poiană cu multe sălcii, după un taluz de pământ umbrit de sălcii, cu trepti coborând malul abrupt spre canal sau pe o plajă cu nisip fin, ca la mare. Nu în ultimul rând, pe o insulă pustie, împădurită. Faine locuri!


harta3.JPG

Traseul nostru, asa cum a fost pregatit de acasa
delta70.JPG

Pe canalul Păpădia
delta71.JPG

Pe mal
delta72.JPG

Popas
delta78.JPG

Pe canalul înmlăştinit
delta79.JPG

Tot mai greu
delta75.JPG

Reconfigurăm pe canale mai bine conturate
delta77.JPG

Aparatura de la bordul Lady-ei Ga Ga: GPS si busola
delta59.JPG

Pe canale fără nume
delta26.JPG

Egrete nepăsătoare
delta83.JPG

Peisajul e într-o continuă schimbare
delta87.JPG

Fascinaţia ruinelor
delta84.JPG

Pelicanii se gândesc mai mult înainte să zboare
delta85.JPG

... dar totuşi, zboară
delta86.JPG

Alte forme
delta88.JPG

Declarăm că e cel mai interesant loc întâlnit în această călătorie
delta95.JPG

Gloanţe
delta96.JPG

Netemătoare
delta97.JPG

Prin suburbiile Maliucului
delta101.JPG

Împotmoliţi pe canal
delta100.JPG

Mai avem nevoie şi de iarbă
delta102.JPG

Ne întoarcem
delta103.JPG

Cea mai faină campare​

-VA URMA-
 
Spune-ne despre WD, cum e pe Dunare? Ati prins valuri mari, ceva mai groaznic decat luciul obisnuit?

În călătoria prin Deltă am prins valuri mari venind din travers pe lacul Puiu. Nu au fost probleme de intrat apă în cockpit însă ne-au zgâlţâit bine de tot şi creeau impresia că nu putem stăpâni direcţia (deşi era doar impresia).
Am prins însă urgie în ultima zi de stat la mare (Sf. Gheorghe). Fiindcă nu mai era chip de intrat la baie (a fost o furtună fără ploaie ce a umflat marea atât de tare încât ne-a invadat corturile ce erau puse pe plajă la vreo 15m de apă - mare cam de gradul 6 aproximez eu, fiindcă vântul rupea pulbere din coama valurilor), aşadar fiindcă nu mai era de baie am pus de o tură cu caiacele spre Insula Sahalin (nu pe mare). Pentru asta a trebuit să traversăm braţul Sf. Gheorghe şi să intrăm pe canal. Vântul bătea atât de tare încât ne mişca din mână capătul aerian al padelei iar valurile aveau cam 40cm. WD sunt caiace inalte, în plus acum erau goale aşa că se ridicau uşor pe val, dar, după 3-4 valuri prova cădea în golul de val în aşa fel încât următorul o prindea înclinată în jos şi atunci o parte stergea puntea şi mai ajungea şi în cockpit (Lady Ga Ga nu are inelul cockpitului supraînălţat). În ciuda vremii, ne-am făcut damblaua, doar că ne-am cam udat la nădragi.

delta137.JPG

Valuri pe lacul Puiu
 
Ce fain e threadul (blogul) acesta. Superbe fotografii ! Incantator...
Am observat ca Lagy Ga Ga nu are coaming pe cand Gringo are. Pe vreme rea si valuri mari, sau cand ploua tare "fusta" e tare buna.

PS
Cum zice Lipan: "Sa iti tina Dumnezeu obiceiul"
 
Ce fain e threadul (blogul) acesta. Superbe fotografii ! Incantator...
Am observat ca Lagy Ga Ga nu are coaming pe cand Gringo are. Pe vreme rea si valuri mari, sau cand ploua tare "fusta" e tare buna.

PS
Cum zice Lipan: "Sa iti tina Dumnezeu obiceiul"

Merci pentru feedback!!!Imi face placere sa ma simt printre prieteni!
 
ZIUA 4: Maliuc - Gorgova - lacul Gorgova - ieşire spre canal Litcov (18km)

Dimineaţa am părăsit cu regret cel mai frumos loc de campare şi am luat-o pe canalul (de astă dată curat) spre lacul Rotund. Dezamăgirea mare a fost când, ajunşi pe lac, am constatat că suprafaţa lui era invadată de ciulini şi, mai grav, că şenalul navigabil spre ieşirea marcată pe GPS lipsea. Am încercat să imit spărgătorul de gheaţă şi să calc ciulinii sub etravă dar exerciţiul era extenuant aşa că nu ne rămânea decât să facem din nou cale întoarsă, contra curentului, cale de câţiva km buni, până la canalul ce se vărsa direct în braţul Sulina, la Maliuc.
Maliucul ne-a întâmpinat cu spatele curtilor, orientate spre Dunăre. Am tras caiacele la umbra unor sălcii şi până ce eu, înfruntând cu bărbăţie câţiva câini (legaţi cu lanţ :) am mers să fac aprovizionarea cu pâine, apă plată şi fructe, Cosmina a fiert o supă la plic. A urmat coborârea pe braţul Sulina până la Gorgova, legănaţi de valurile stârnite de cele mai diverse ambarcaţii, vapoare şi nave rapide. Deşi curentul Dunării nu te ajută cu mai mult de 2km/h (probat cu GPS-ul), coborârea a fost rapidă şi parcă prea repede am ajuns în Gorgova unde ne-am oprit la sfat.
După păţania de dimineaţă cu lacul năpădit, lacul Gorgova ne cam înspăimânta: dacă va fi năpădit cu vegetaţie? Lacul ca lacul, dar urma să ieşim pe un canal ce dădea în alte ghioluri ... Oare ruta aia era umblată? Vom găsi un şenal? Lacul Gorgova are 4km lungime ceea ce ne ia aproape o oră de vâslit. Dacă pierdem vremea pe canale înămolite, nu-i exclus să ne prindă înserarea în acel spaţiu unde nu se poate ieşi la mal din cauza trestiilor şi această perspectivă nu ne surâdea. Cosmina propunea să continuăm pe Dunăre până la Crişan dar era prea anost. Ar fi fost ca şi cum am fi risipit potenţialul deltei. Nu, respingeam această soluţie. Am continuat până la o schelă din lemn ridicată în dreptul canalului spre lacul Gorgova unde ne-am oprit din nou şi de unde am plecat să strâng informaţii de la localnici.
În faţa cherhanalei un tânăr bine legat se juca cu un căţel. L-am întrebat dacă ar fi posibil să ieşim seara asta la canalul Litcov şi după ce l-am lămurit că suntem cu nişte caiace, am primit răspunsul afirmativ.
-Dar cum putem găsi o ieşire de pe lac?
-Toate ieşirile din Gorgova dau în Litcov, însă nu veţi putea dibui decât canalul de la mila 18. Hai cu mine să-ţi fac o schiţă.
În interiorul cherhanalei era frig şi mirosea teribil a peşte. Câţiva muncitori sfărmau gheaţă pe care o turnau peste peştii stivuiţi în lăzi. În treacăt am remarcat că omului meu îi spuneau "şefu". "Şefu" rupse o foaie din caietul cu pătrăţele unde era recensământul peştilor din lacul Gorgova, trasă un cerc, mai desenă căteva canale şi se întoarse către mine:
-În primul rând, să şti de la mine că acolo unde vezi un brâu de sălcii e un canal. Voi o să intraţi pe lac pe canalul ăsta - şi pixul marcă locul pe foaie - şi trebuie să ţineţi puţin stânga, pe direcţia asta - şi pixul trasă o săgeată până pe malul opus. O să aveţi ca reper un copac singuratic - pe care-l desenă aşa cum desenează copii un copac, adica un dreptunghi cu o pălărie rotundă deasupra. Nu o să-l vedeţi de la început ci abia de pe la mijlocul lacului.
-Şi nu vor fi ciulini? l-am întrebat cu teamă
S-a uitat la mine ca la un ageamiu:
-Gorgova e un lac adânc. Nu sunt ciulini.
I-am mulţumit, am înşfăcat harta cu pătrăţele şi am revenit triumfător la Cosmina:
-Mergem pe Gorgova. Avem şi hartă!
-Eşti sigur că poţi să găseşti ieşirea?
-Absolut. Uite, ne vom ghida după un copac singuratic.
-Halal reper, parcă văd că tot malul e plin de copaci singuratici.
Dar hotărârea fusese deja luată aşa că am descărcat bagajele grele din caiace şi le-am trecut dincolo de dig, pe canalul puturos ce sosea la cherhana ca liniile ferate în Gara de Nord.
Canalul era invadat de alge mărunte şi de plancton, arătând ca un suc kiwi şi după 2-3km debuşa într-un lac imens. Era Gorgova. Am pus busola pe harta cu pătrăţele şi am luat azimutul indicat de săgeata trasată cu pixul: urma să ţinem un sud curat. Pe post de fir al Ariadnei (în caz că am fi dat-o în bară cu ieşirea) am pornit GPS-ul şi cu aceste preparative am luat-o întins la padelă spre mijlocul lacului. Traversarea a durat 45 de minute şi, exact ca în indicaţiile primite, pe la mijlocul lacului am decelat pe malul opus o mare salcie singuratică ce se înălţa chiar în prova noastră. Vâsleam fără nici o teamă până când, apropiindu-ne de mal am constatat că salcia noastră singuratică era de fapt un întreg pâlc. Hm! Nu se mai potrivea. Copacul singuratic nu era nicăieri, doar stuf, stuf şi iar stuf. Mi-am adus aminte de sfatul cu brâul se sălcii şi zărind o breşă în stuf, în dreptul câtorva sălcii, am pus prova pe direcţie şi ne-am apropiat. Cu fiecare padelă se mai clarificau detaliile şi nu ne luam ochii de la salcie când, deodată, un şerpălău imens îşi dădu drumul dintre crengi, căzând la pământ ca un cordon lung. Scena ne îngheţă sângele în vine dar cu gândul la presupusa ieşire ce trebuia să fie pe acolo, nimeni n-a scos un cuvânt şi am padelat mai departe neabătându-ne provele nici un grad. Din păcate golful se închidea acolo fără speranţă. Eram prizonierii lacului.
-Ce facem? mă întrebă Cosmina
-O luăm pe lângă trestii. Mergem până la ora 18 şi dacă nu găsim ieşirea, traversăm lacul înapoi.
E de prisos să povestesc cum fiecare intrând în peria de trestii năştea în noi speranţa şi cum toate speranţele s-au năruit ca un castel din cărţi de joc. La ora 18 nu găsisem încă nici o ieşire însă ne apăruse în orizontul vizual un brâu de sălcii aşa că am decis să facem o derogare de la planul iniţial şi să ţintim direct la sălcii, într-o ultimă încercare de a ieşi de pe lac. Ce să vă spun, nu numai că acolo ne aştepta un canal, ci mai mult, era cel mai frumos canal pe care l-am văzut vreodată!!!
Delta Dunării nu e un spaţiu al locurilor ieşite din comun, ci mai degrabă al locurilor comune. După un parcurs de 7 zile nu sunt în stare să pun degetul pe hartă şi să spun:
-Mergeţi în deltă şi când ajungeţi aici o să picaţi pe spate.
Nu. Delta este o înşiruire monotonă de canale şi ghioluri, de sălcii şi stuf. Ca să te bucuri însă de deltă, trebuie să o descoperi, trebuie să o parcurgi pe îndelete, să fi acolo de dimineaţa până seara pentru a-i surprinde ipostazele şi atunci, un banal canal, dacă-l surprinzi la ora şi pe lumina potrivită, poate să scânteieze mai tare ca peştera lui Aladin. Delta nu e frumoasă în sine, fiecare îi construieşte frumuseţea prin subiectivismul său, îngheţând clipa ce-l răscoleşte. Pe mine acel canal ce se reflecta cu cea mai mare claritate în apa întunecată, ca imaginea dintr-un caleidoscop, acel canal m-a marcat. Cosmina era în faţă şi o auzeam vorbind cu cineva şi într-adevăr, erau acolo mai mulţi pescari cu lotcile lor şi toţi spuneau că până la Litcov mai trebuie să trecem prin încă 2 ghioluri întortocheate şi fiindcă le era greu să ne explice şi nu aveau nici caiet cu pătrăţele, unul din ei se oferi să vină cu lotca să ne ghideze. Eram frânţi de oboseală, ne simţeam umerii, dar n-am lăsat să ne scape această ocazie nesperată (deşi ochisem pe canal nişte locuri de campare superbe) şi am padelat vârtos în urma lotcii ce zigzaga printre câmpuri de ciulini. Târziu pescarul ne-a slobozit pe un canal ce urma să ne scoată în Litcov şi a făcut cale întoarsă.
Nu mai aveam chef de vâslit. Am ochit o poiană cam umbroasă şi am pus repede cortul sub asaltul, de astă dată agasant, al ţânţarilor. În seara asta am renunţat la foc şi la tot restul şi am mâncat feriţi de plasa cortului, am citit la lanternă câteva pagini din cartea lui Stasiuk - Călătorind spre Babadag
şi cu ochii la punga de pâine de proastă calitate pe care scria "să mâncăm sănătos" am adormit amintindu-mi de genialitatea cu care Cioran a reuşit să surprindă toată această mistificare în doar câteva cuvinte: "să murim de bolile şi nu de leacurile noastre".

delta133.JPG

Pornim spre lacul Rotund
delta104.JPG

Lacul Rotund ne întâmpină cu ciulini
delta105.JPG

Alte Lady Ga Ga la Maliuc
delta106.JPG

Trece rapida de Sulina
delta109.JPG

Lotcă tradiţională
harta4.JPG

Traseul zilei facut acasa
delta110.JPG

Hidroavioane pe canalul Gorgova
delta111.JPG

Navigaţie prin suc kiwi
delta112.JPG

Ieşirea pe lac
delta113.JPG

În mijlocul lacului
delta114.JPG

În dreapta orizontului, dealurile Beştepe
delta116.JPG

Canalul care mi-a plăcut
delta117.JPG

Imagini de caleidoscop
delta118.JPG

Urmărind călăuza
delta120.JPG

Seară cu ţânţari​

-VA URMA-
 
ZIUA 5: canal Litcov - Caraorman (17k)

Am ieşit repede la canalul Litcov dealungul căruia s-a desfăşurat programul întregii zile. Litcovul e un canal destul de larg, inclus în itinerariile turistice, aşa că aveam parte destul de frecvent de întâlniri cu bărci încărcate cu turişti. Ca şi particularitate, pe unele porţiuni dealungul canalului erau încropite adevărate gospodării, astfel că navigând, ne simţeam ca şi cum am parcurge uliţa unui sat sau hai să-i spun, ca în Veneţia numai că la sat :)

Delta se modernizează încet dar sigur. Probabil că cea mai revoluţionară transformare este apariţia motorului outbord pe fiecare lotcă. În cele 7 zile cît am padelat prin deltă, nu am întâlnit decât două bărci propulsate din rame: una în prima zi, pe canalul Mila 35 şi a doua aici, pe Litcov. Nu ştiu cu prima ce a fost dar la cea pe care o vedea azi în faţa noastră trăgea un voinic, da` aşa, bărbăteşte. Intrase pe Litcov de pe un canal lateral şi credeam că va mânca toată delta însă s-a oprit destul de repede să arunce apă pe el - probabil fierbea motorul. Din spate ne-a depăţit o lotcă (cu motor, desigur) şi când a ajuns lângă voinicul nostru am văzut că se opreşte şi îi picură nişte benzină în rezervor :)

Pe canalul Magistral am găsit o plajă cu nisip ce era atât de atractivă încât am aruncat ancora şi am înfipt cortul (şi umbreluţa). Ne-am fi simţit excelent dacă pe seară nu s-ar fi trezit pescarii din vecinătate. Prin jurul Oradiei sunt o mulţime de lacuri de agrement unde vin pescari şi îşi fac damblaua în linişte, cel mult ascultând radioul. Aici însă (aici în Deltă) pescarii sunt foarte guralivi, mai mult, cam certăreţi şi cam fuduli de urechi, altfel nu-mi dau seama de ce răcnesc unii la alţii deşi pecuiesc cot la cot. E ciudat cum în imensitatea deltei, aproape la fiecare campare am avut oameni pe aproape (pe care-i auzeam - chiar dacă nu deranjant, ca în această seară, dar suficient cât să nu ne simţim "în natură"), sau dacă nu oameni, măcar ceva motoare.
În altă ortdine de idei, chiar dacă camparea este interzisă înafara campingurilor oficiale, am văzut corturi prin toate zonele parcurse (inclusiv noi am campat unde ne-a venit mai bine, fără ca cineva să ne întrebe de sănătate). Ne-am scos până şi permise de intrare în deltă de la Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (ARBDD), 15 lei/saptamana, însă tot aşa, nimeni nu ni le-a solicitat. Deasemenea, prin zonele cu protecţie totală trec bărcile cu motor fără ca măcar să încetinească. In concluzie, legi există, însă ARBDD nu este în stare să le impună. O fi bine? O fi rău?


harta5.JPG

Ruta din a cincea zi
delta28.JPG

Păsări, păsări ...
delta129.JPG

Barză fără copil
litcov1.JPG

Pe asta n-a văzut-o barza ...
delta128.JPG

... dar se uită după ea
litcov3.JPG

Gospodărie pe Litcov
litcov8.JPG

Podoabele lacurilor
litcov5.JPG

Cam aşa arătăm noi
litcov6.JPG

Popas
litcov7.JPG

Bot în bot
delta132.JPG

Plajă, soare, umbreluţa şi bucătăria de campanie​

-VA URMA-
 
ZIUA 6: Caraorman - lacul Puiu - lacul Erenciuc - braţul Sf. Gheorghe (19km)

Dimineaţa am fost bucuroşi să plecăm de lângă pescarii certăreţi care făceau mare tărăboi că li se spărsese ceaunul. Am intrat pe braţul Caraorman ce ne-a scos destul de repede pe lacul Puiu.
Trebuie să remarc că încă de pe Litcov am simţit că peisajul se schimbă. Dacă în amonte, în primele zile, navigam pe canale ce erau tăiate în pământ ferm pe care creşteu copaci şi chiar păduri de sălcii şi plopi, acum sălciile mai erau prezente doar pe malul canalurilor, dincolo de care se vedea la nesfârşit doar stuf, trădând mlaştini întinse.
Lacul Puiu ne-a întâmpinat cu valuri mari. De data asta nu se mai punea problema găsirii canalului de ieşire, atât fiindcă urma să respectăm traseul pe care-l aveam marcat pe GPS, cât şi pentru faptul că ieşirea trebuia să fie aproape, pe acelaşi mal, deci urma să facem un soi de cabotaj. Venind din travers, valurile ne cam zgâlţâiau aşa că am fost bucuroşi să ieşim de pe lac. Fiindcă era ora prânzului, abia intraţi pe canal am ochit umbra unei sălcii bătrâne sub care ne-am organizat "bucătăria" şi ne-am mai fiert o supă la plic. După siestă am străbătut tot canalul până la lacul Erenciuc ce ne-a întâmpinat cu vânt potrivnic şi valuri moderate. Când ai vântul din faţă, chiar dacă impresia de viteză e falsă, îţi oferă deosebită satisfacţie aşa că am parcurs lungul lac vâslind ca pentru câştigarea unui trofeu. La final am ieşit la Dunăre printr-un scurt canal ce traversează rezervaţia cu arini, unul dintre cele mai frumoase canale pe care am navigat în Deltă.
Ieşirea din Erenciuc se face în dreptul unei insule împădurite, pe malul căreia am ochit un loc de campare încântător. Am tras caiacele pe uscat şi am proţăpit cortul şi totul părea să fie perfect până când, pe celălalt mal a tras o barcă cu nişte pescari. Nu vreau să generalizez şi să trag concluzii asupra pescarilor deltei. Poate că am călcat noi greşit vreodată şi acum trebuia să plătim oalele sparte, nu ştiu, vă spun doar că în seara aia, ascultând vrând-nevrând dialogul pescarilor (v-am spus doar că răcnesc unii la alţii deşi pescuiesc cot la cot) mi-am adus aminte de un episod de stand up comedy ce exemplifica la fix felul cum unii oameni folosesc "aia a mea" ca semn de punctuaţie.
A fost ultima seară "sălbatică". Ne-ar fi plăcut să o fi petrecut în linişte.




harta6.JPG

Traseul zilei
delta131.JPG

Pe canalul Caraorman
delta135.JPG

Ieşire pe lacul Puiu
delta136.JPG

Cabotaj
delta137.JPG

Valuri mari
delta134.JPG

Cu vânt din faşă pe Erenciuc
delta138.JPG

Pui de nufăr
delta108.JPG

Ciufulitul
delta139.JPG

Pescăruş
delta142.JPG

Canalul spre Dunăre
delta144.JPG

Prin rezervaţia cu arini (dedicaţie pentru Florio)
delta145.JPG

Canalul frumos
delta146.JPG

Locul de campare de pe insulă
delta147.JPG

Tabără
delta148.JPG

Seară cu stand up comedy

-VA URMA-
 

Back
Sus