ZIUA 7: braţul Sf. Gheorghe (16,5km)
Dimineaţa a fost spectaculoasă: în contralumina soarelui ce se ivea peste fluviu, aburii ce se ridicau din apă împrumutau nuanţe portocalii. Apoi s-au trezit şi pescarii buclucaşi, care în stilul deja binecunoscut şi-au povestit unul altuia despre vizita nocturnă a unui mistreţ ce le-a mâncat mămăliga. Am demontat tabăra, am încărcat totul în caiace şi am ieşit pe apă pentru ultima zi de navigaţie.
Coborând pe lângă malul cu trestii recunoşteam locurile prin care, acum 9 ani, navigasem cu Kursk. Dacă atunci era furtună şi Kursk se târa greoi ca un bolovan, azi coboram sprinteni cu 8km/h astfel că în două ore şi jumătate terminam în Sf. Gheorghe periplul nostru deltaic.
Intenţionam să mergem cu corturile pe plajă şi ca să nu mai avem grija caiacelor ne-am gândit să le lăsăm în curtea vreunei gospodarii. Când am cerut acceptul proprietarului, ne-a spus că putem să le lăsăm liniştiţi pe mal, lângă barca lui:
-Unul din lucrurile frumoase aici este că nu se fură. Singurele cazuri în care s-a întâmplat totuşi, s-au dovedit a fi diverse reglări de conturi. Şi apoi, dacă aţi fi avut vreo barcă cu motor, poate se uita cineva la ea, dar ce vreţi să facă oamenii cu caiacele voastre la care trebuie vâslit? Vreţi să-i pedepsiţi cu ele?
Dimineaţa pe Dunăre
Traseul zilei
Dimineaţa a fost spectaculoasă: în contralumina soarelui ce se ivea peste fluviu, aburii ce se ridicau din apă împrumutau nuanţe portocalii. Apoi s-au trezit şi pescarii buclucaşi, care în stilul deja binecunoscut şi-au povestit unul altuia despre vizita nocturnă a unui mistreţ ce le-a mâncat mămăliga. Am demontat tabăra, am încărcat totul în caiace şi am ieşit pe apă pentru ultima zi de navigaţie.
Coborând pe lângă malul cu trestii recunoşteam locurile prin care, acum 9 ani, navigasem cu Kursk. Dacă atunci era furtună şi Kursk se târa greoi ca un bolovan, azi coboram sprinteni cu 8km/h astfel că în două ore şi jumătate terminam în Sf. Gheorghe periplul nostru deltaic.
Intenţionam să mergem cu corturile pe plajă şi ca să nu mai avem grija caiacelor ne-am gândit să le lăsăm în curtea vreunei gospodarii. Când am cerut acceptul proprietarului, ne-a spus că putem să le lăsăm liniştiţi pe mal, lângă barca lui:
-Unul din lucrurile frumoase aici este că nu se fură. Singurele cazuri în care s-a întâmplat totuşi, s-au dovedit a fi diverse reglări de conturi. Şi apoi, dacă aţi fi avut vreo barcă cu motor, poate se uita cineva la ea, dar ce vreţi să facă oamenii cu caiacele voastre la care trebuie vâslit? Vreţi să-i pedepsiţi cu ele?
Dimineaţa pe Dunăre
Traseul zilei
Ultima editare:
