Cross the bridge
Grasu se întrece pe sine și după o vizită de aprovizionare la o măcelărie din apropiere umple promenada cu mirosul unor fripturi. În ciuda situației încordate echipajul se mai relaxează și la sfârșitul cinei pică și vestea bună: de cealaltă parte a podului au mai sosit două nave. Nu se cunoaște ora ridicării podului ci doar că trecerea se va face în intervalul orar 22-02, urmând să mai primim indicații prin stație.
Pregătim yachtul de plecare prin umplerea tancurilor de apă, apoi skipperul dă liber la somn luând asupra sa veghea la stația fixată, conform instrucțiunilor, pe canalul 12. După forfota și emoțiile zilei somnul nu întârzie, dar o stare de supraconștiință mă face să rămân într-un anumit grad prezent. Luminată de lămpile cu LED cabina este învăluită în liniște, aeroterma electrică încă cuplată la instalația de pe promenadă asigură căldura și Constantin fumează țigară după țigară pentru a-și învinge somnul. Vestea că nu suntem singuri și că podul se va ridica în noaptea asta ne-a liniștit deplin, însă chiar dacă nu mă pot raporta la coordonatele orare înregistrez în subconștient că timpul trece inexorabil fără ca să fim căutați pe stație și, la început ca o îndoială, apoi tot mai tare, aproape material, stresul se cuibărește în mine trezindu-mă.
La ora 1:45 încă nu avem nici-o veste. Constantin apucă stația și răstește rar:
- Chalkis Port Autority, Chalkis Port Autority, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida. Do you read me? Over.
Trag cu urechea în așteptarea răspunsului, dar în liniștea ce se reinstaurează în cabină se aude cu claritate doar ventilatorul aerotermei. Skipperul așteaptă o vreme, apoi repetă:
- Chalkis Port Autority, Chalkis Port Autority, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida. Do you read me? Over.
Nimic. Nada. Niente. Silence. Liniștea care numai liniște nu e mă adoarme și mă trezește totodată.
- … this is Sailing Yacht Nereida. Do you read me? Over.
Mi se pare că aud la nesfârșit „Chalkis Port Autority”, „Nereida”, „Do you read me?”. Cât o fi repetat Constantin formulele standard, apoi înregistrez o schimbare, nu numai de ton, ci și în formulare:
- To all station in area, to all station in area, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida, call sign Sierra Victor eight, four, zero, one, in port of Chalkida near the bridge. Radio check. Over.
Îmi încord auzul în așteptarea răspunsului, dar peste zbârnâitul fin al ventilatorului nu se suprapun decât înjurăturile skipperului pomenind ceva de Stalin și recuzita lui neagră și groasă. Ora 2 a trecut deja și o presimțire grea mă umple de spaimă. Dintr-o dată liniștea nopții devine prevestitoare de rele, dar parcă cea mai grea este incertitudinea în care plutim.
- Who is calling Chalkis Port Autority? Over.
Cârâitul stației ne-a luat prin surprindere. După ore întregi de apeluri la care n-am primit nici-un răspuns, vocea autorităților e proaspătă și fermă ca și când totul ar merge uns. Mă aștept ca skipperul să răbufnească, dar vocea lui în emițător sună egal, oficial:
- Chalkis Port Autority, Chalkis Port Autority, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida. Over.
- Yes captain!
- Chalkis Port Autority, Chalkis Port Autority, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida. I have a questions. Is 02:15 local time, have I any Chance to cross the bridge tonight? Over.
- Yes captain, you cross the bridge tonight. You don`t know when yet, but no to late.
- Chalkis Port Autority, Chalkis Port Autority, this is Sailing Yacht Nereida, this is Sailing Yacht Nereida. Thank you. Over.
Clipa mult așteptată pare să se apropie, totuși. Fără a mai fi nevoie de vreo comandă, echipajul se strânge în cockpit. Podul este iluminat așa că vedem fără probleme cum traficul auto încetează și cele două jumătăți ale structurii metalice încep să culiseze retrăgându-se în buncărele menite să le adăpostească în maluri. Din partea cealaltă apare prima navă, un remorcher, apoi și a doua, un pescar.
-Sailing Yacht Nereida, cross the bridge!
Alunecăm încet pe lângă promenadă
Luminile orașului
Podul ne face loc să trecem
Molăm parâmele și Nereida se desprinde ușor de cheu. Cu skipperul la timonă pornim cu viteză mică spre podul ce era să ne fie fatal. Curentul apei e nul. Se prea poate ca autoritățile să fi așteptat momentul în care trecerea de la flux la reflux să încremenească apele, dar asta nu justifică lipsa de comunicare. Când ajungem în dreptul podului vedem grilajele metalice blocând accesul auto, agenții rutieri în uniforme și mecanicul podului uitându-se după noi din gura buncărului ce a înghițit podul.
Acesta este punctul cel mai îngust al strâmtorii, dar canalul Evripos are și alte sectoare critice pe care nu vrem să le trecem pe întuneric. Încercăm să acostăm la un cheu de beton de la intrarea în portul comercial, dar suntem alungați și fiindcă de sus, de pe cetate, am localizat catargele ce trădează marina ne îndreptăm într-acolo.
La această oră totul e înghețat și nemișcat. Yachturile acoperite cu prelate își dorm somnul netulburate și parcă pentru a nu destrăma o anume vrajă intrăm tăcuți într-un loc rămas gol. Deși nu vom rămâne decăt trei ore ne conectăm la curent pentru a putea porni aeroterma și ne culcăm, căzând de astă dată într-un somn adânc, cu adevărat odihnitor. E curios cum, în ciuda aspectului terifiant, e preferabil să înfrunți stihia naturii decât birocrația omenească, dar asta pentru că natura joacă întotdeauna cinstit și nu-ți înfige cuțite în spate.
. Si nici a Peru
